Viata intre “mi-e foame” si “vreau in parc”

Mi-e ciuda, dar foarte ciuda, ca n-am scris toate posturile alea in care as fi putut sa ma pling de cit nu maninca cei doi, cit sunt de slabi si sub toate limitele de greutate din toate tabelele pe care le-am cercetat pina cind am cedat nervos. Mi-am propus de citeva ori sa fac asta, apoi am renuntat de fiecare data. Am ramas doar la a-l ruga pe Tudor sa nu ridice miinile in pozele pe care le faceam la plaja, ca sa nu i se vada atit de rau coastele. Si la o asigura pe pediatra Anei ca nu, cintarul ei nu e stricat (cum credea de fiecare data), ci Ana are chiar atitea kile cit arata.

Ei mincau in principiu. Insa putin si… din cind in cind. Lua doua guri din ceva si apoi – gata, nu mai putem. Si nici eu nu mai puteam. La gradi, unde Tudor sustinea ca mincarea era muuuult mai buna decit acasa, minca cu greu doar la insistentele educatoarei. Si nu cu mult mai mult decit acasa, insa destul cit sa-i ajunga prinzul pina la mic dejun. In rest, traiau cu fructe, ocazional brinza, peste, paste. Hai si un iaurt.

In timp, ne-am obisnuit asa, iar strigatele  de foame ale singurului membru al familiei care si-ar fi dorit sa manince mai consistent (adica mincare gatita) au fost ignorate precum un zgomot de fundal cu care te obisnuiesti. Nu de alta, dar copiii erau perfect sanatosi si plini de (prea multa) energie, m-am resemnat.

Insa de cind am ajuns aici, cei doi s-au transformat in niste termite. De cind deschid ochii si pina cind se duc la culcare ne tin intr-un “mi-e foame” intermitent. La inceput, m-am bucurat foarte mult. Apoi, am inceput sa ma ingrijorez. Sincer, daca n-ar fi fost ideea mea sa ne mutam aici, as fi zis ca sunt victima unei conspiratii mondiale menite sa ma puna la cratita. Pentru ca da, gatim des, in fiecare zi. Invirt in cratite, pun si string farfurii, mereu sub presiunea lui “mami, mi-e foaaame!”. Iar ei maninca enorm pentru srandardele lor initiale si…cred ca normal pentru niste copii (nu stiu exact cum e, asa ca nu ma pronunt). 🙂

Dimineata – cite un pahar de lapte si o farfurie (mare) de fulgi de ovaz. Citeodata, ca azi, de exemplu, chiar doua. Apoi fructe si biscuiti. La prinz – un fel de mincare, apoi iar o gustare (fructe, iaurt, nuci), apoi seara un alt fel de mincare.

Sunt mai grei, pot sa zic asta cu siguranta. L-am cintarit ieri pe Tudor, si avea deja 17.8 kg. A luat peste 500 de gr in doua saptamini. Ma, sa avem grija, sa nu se ingrase prea tare, a zis Babicu ieri. Iar perspectiva unui Tudor gras mi s-a parut cea mai buna gluma din lume. Cred ca si Ana a sarit de 10 kg, n-a vrut sa se cintareasca si, la cit maninca, o inteleg.

Cind nu hranim copiii, iesim in parcuri. Este a doua preocupare in cadrul unei zile. Practic, devenim una cu iarba si nisipul si numai un “mi-e foame” hotarit ne face sa demaram in goana spre casa.

Astept cu nerabdare sa inceapa scoala/ gradinita, sa mai manince si sa mai alerge si pe altundeva. Tudor a fost deja repartizat la o scoala de linga noi, azi trebuie sa sun sa vedem cind incepe.

La Ana e mai complicat, in sensul ca si aici sunt liste de asteptare pentru crese, gradinite si ceea ce ei numesc “integrated institution”. Incercam sa o inscriem la cea din urma varianta, caci in crese ei stau pina la 2 ani si 10 luni (adica ar fi pentru patru luni pentru Ana), gradi o incep la 3 ani. In integrated institution, un copil sta de la 0 la 6 ani. Cu ajutorul lui Zivile de la International Community am completat ieri aplicatia online cu care nu ne-am fi descurcat altfel. E in daneza, cu multe optiuni din care trebuie sa stii ce sa bifezi si totul trebuie facut rapid, in 30 de minute, altfel…o iei de la capat. 🙂

Practic, Odense Kommune se obliga sa-i gaseasca un loc in 2 luni, sa vedem si unde va fi acest loc. Eu tot sper sa fie prin cartier, sa-i lasam dimineata pe amindoi unde au ei treaba si sa incepem si noi cursurile de daneza.

Si sa gatesc mai putin. Cu Babicu’ ma descurc eu. 🙂

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 2

  1. Ale says:

    Aerul de munte!! :)) Ti-am zis sa nu-ti faci sperante ca folosesc hainele de ploaie prea mult :)).

  2. Joe says:

    Bine ca le-am luat largutze :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *