Un pic mai acid

Imi spune prietena mea din copilarie ca a observat ca i-au aparut niste riduri si ca si-a luat niste fiole cu acid hialuronic si ca e supermultumita, ca i-au disparut.

Uau!, cool. La primul zimbet intr-un selfie (facut de urgenta pe sestache), descopar ca am si eu. Bai, deci nu se poate, gata, am o virsta, e nasol, e grav. Intru pe site. Va faceti cont? Intrati in club? Nuu, no face, no name, no number. Doar fiole. Rasfoiesc niste review-uri de cliente multumite, multe. Deci nu se poate sa fie toate platite, fiolele chiar functioneaza. Plasez comanda. Nu de alta, dar Babicu si-a luat obiectiv nou, vrea sa faca poze, ne pune mereu sa zimbim. Nu pot sa zimbesc, imi apar ridurile, ii zic.

“Ei, nu sunt riduri, d’alea, sunt d’alalalte, de expresie”. Mai, al naibii, cum devin eu din ce in ce mai expresiva cu virsta.

Ajung fiolele, promotie, 12 la pret de 10. Momentul 0. Sa-mi aplic una de fata.

Cica pe fata demachiata. Ok, nu am machiaj, dar o fatza tot am. O spal singuincios cu niste sapun cu ulei de masline. Ca sa fie treaba treaba bag si un scrub, am o solutie cu simburi de caise, e delicioasa. Frec sirguincios, clatesc. Minunat. Sunt pregatita.

O iau fiola, dau sa o rup. Nu merge.

Ca prin minune, apare Ana (despre care credeam ca doarme, dar ea nu dormea, ci pindea).

“Ce e ata?”

“Ata e ceva ce-si pune mama pe fata, bine?”

“Aaa.”

“Ana e mica, mama e mare.”

Exact. A rezumat perfect situatia. Incerc sa rup suav fiola, nu functioneaza. Incerc mai dur. O rup, simt niste cioburi in prosopul din mina. Arunc capacul la gunoi (devenit un fel de ciobul cel mai mare), ma intorc cu fiola. Rastorn din ea in palma, aplic, masez.

Simt niste cioburi fine, un fel de scrub no2. Si acum e momentul in care ma gindesc la prietena mea, ea sigur n-a avut probleme d’asta, ea rupe fiole calumea, nu, asa, ca e doctor. Oare trebuia sa pilesc fiola cu ceva, cum se facea pe vremuri? Sau pur si simplu sunt eu incapabila? Indepartez cioburile de pe tenul afinat, scutur din fiola aia pina nu mai ramine nimic. Vorba vine, ca mai curge cite un ciob pe care il resimt odata aplicat.

Le indepartez pe toate, intind, visez. Miine sunt o zina. Cine o sa mai fie ca mine, intinsa toata? Din prea multa visare arunc fiola in toaleta. Ma trezesc brusc cu o mina in wc recuperind-o. O duc repede la cosul de gunoi.

Pe drum, pe hol, mai simt niste cioburi sub talpile goale. Ei, dar ce mai e un mers pe sticla pisata cind la capatul drumului voi gasi tineretea fara batrinete. Le culeg si pe ele, ma spal pe miini.

Intr-un final, acidul e tot pe fata. Sunt multumita, sa mergem la culcare.

Ana ma ia in brate si ma adulmeca.

“Mama miroase mos!”

“Daaa, sa facem nani!”

Numai ca Ana incepe sa ma pupe si sa ma linga.

“Ana, lasa acidu’ pe fata lu mami”.

“Ana e mica, mami e mare.”

Mda. Tudor dormea, ta’su era la meci cu baietii. Viata e mai simpla pentru unii.

Dupa ce a adormit Ana, m-am dus sa caut pe net ce e acidul hialuronic. British style.

Va tin la curent daca observ schimbari. Eventual sa stabilim aici un nume de cod dupa care sa ma recunoasteti in caz ca fatza mea va fi prea intinsa si n-o sa mai reusiti sa ma depistati din prima.

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Gadjodilo says:

    am rîs cu lacrimi, joe!
    zic eu, dar m-am bronzat cu riduri. de-ălea, de expresie. gen laba gîştii.
    ei, noi să fim sănătoşi, cînd sari de suta de kile nu te mai împiedici de nişte riduri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *