Ultima cursa cu taxi-ul, prima cu Uber

Penuntimul taximetrist cu care am mers mi-a cintat “Banii vorbesc” tot drumul. N-avea voce deloc, ba mai mult, pentru ca era atit de prins cu cintecul, iar eu atit de concentrata sa-l ignor (practic, mi-am folosit toata forta mintii), drumul a fost mult mai lung decit ar fi trebuit. Si-a cerut mii de scuze cu care nu stiam ce sa fac. Le-am platit.

Am ajuns acasa si mi-am descarcat Uber-ul.

Apoi, dintr-o inertie ciudata, cu urmatoarea ocazie am deschis tot aplicatia de taxi. Taximetristul asta nu cinta, asta caftea. Tot drumul l-am ascultat vorbind la telefon cu cineva cu caruia ii reprosa ca nu l-a luat la timp de la locul bataliei, adica inainte sa-l lase lat pe oponent. Problema lui nu era ca batuse un om, ca e o bruta, ci ca alalaltu’ ii pusese pe unii pe urma lui. Sa-l urmareasca si sa i-o plateasca inapoi. Tot ce puteam spera e ca aia nu-l urmareau chiar atunci. Mi-am ocupat timpul stergindu-mi toate aplicatiile de taxi.

Iar azi am folosit Uber-ul pentru prima data si am fost foarte incintata. Si am vorbit cu omu’ ala si era prima lui zi de uberist, masina super ok. Si am fost recunoscatoare ca n-avea bomboane, sau inghetata, cum am mai auzit eu la prieteni, pentru ca sunt la regim si ar fi fost naspa sa-l refuz, dar nici n-as fi vrut sa maninc, stiti, vechea dilema.

In schimb, mi-am dat seama ca am mici probleme de acomodare.

Prima e ca nu recunosc masinile. Oricit s-a straduit Ozonu’ sa ma invete nu stiu nici sigle, nici marci, nici modele, asa ca exista riscul sa ma arunc in fata oricarei masini care trece, crezind ca-i comanda mea. Ma rog, asta o rezolv tinindu-mi ochii lipiti de aplicatie. Cind vad ca masinuta a ajuns la punctulet, ha!.

A doua e ca nu stiu unde sa ma asez: in fata sau in spate. La taxi nu mi-am pus niciodata problema asta, stateam mereu in spate. Aici e cam ciudat, pare totul asa mai familiar, mai prietenos. Deci, nu stiu cum sa fac. Voi cum procedati?

A treia chestiune e ca mi-au venit niste idei de campanii pentru Uber si, de parca n-aveam destule de facut, acum trebuie sa ma mobilizez sa le scriu si sa le trimit, dar asta e placerea mea.

Curse cu inspiratie si voua!

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *