Totul e sa intri in joc

Iepurasul maninca morcovi. Pe bune, pe ce te bazezi, mai Joe, cind spui asta? Pe realitate? Nasol. Ce te faci daca tocmai asta, iepurele pe care il tii tu in mina, e un iepure mutant care devoreaza tot ce prinde, fara indurare, cu o preferinta clara pentru cei care sustin ca iepurasul maninca morcovi si-l pun sa alerge inutil si pasnic pe un imas? Daca iepurele asta ar fi real si nu cei pe care ii stii tu din viata de zi cu zi, ce reguli ai mai emite tu din burta iepurelui malefic?

Raspunsul e ca nu stiu, da’ gasesc eu ceva. ūüôā

Citeam zilele trecute un articol despre cit de important e jocul nestructurat in viata copiilor. Despre cit de bine ar fi sa nu intervenim pentru a le spune ce si cum sa faca, pentru a introduce in jocul lor regulile noastre si a lumii in care traim. Stiu, teoria e frumoasa, dar efortul de a renunta la control si la a spune lucuri de la sine intelese e teribil. E obositor sa inventezi mereu ceva nou, sa accepti reguli schimbatoare sau, si mai rau, doamne fereste, o lume fara reguli, sa imbratisezi absurdul. Intr-un final, e al naibii de greu sa accepti ca ai uitat sa te joci si ca, uite, inveti acum.

Am fost si eu in cautarea jucariei/jocului perfect care sa-l captiveze cit mai mult. Si apoi mi-am dat seama cit de gresit e asta. Nu jucaria trebuie sa-l captiveze, ci joaca. Jucaria/ jucariile ar trebui sa fie, dupa parerea mea, doar instrumente in toata aventura asta numita joaca.

Ma intreb din cind in cind ce jucarii, ce jucarii…. Si apoi, de acolo, din burta iepurelui am inteles ca nu eu trebuie sa raspund, eu trebuie doar sa observ ce il¬†intereseaza, ce il face sa rida, ce il intriga, ca proces, nu ca obiecte finale, pentru ca niciodata nu vom avea banii, timpul si locul de depozitare pentru toate jucariile pe care crede el ca le vrea. Spun “crede”, pentru ca in lumea asta¬†plina de¬†reclame, oferte, vitrine, nici el nu mai stie ce vrea. Lista cu dorinte, un instrument folositor in a mai stopa din avalansa de cereri ad-hoc (si din crizele de magazin, sa le spunem asa) e o lista care se schimba tot timpul in cazul nostru. Azi vrea ceva, miine altceva. Scrisorile pentru Mos Craciun contin mereu alte lucruri. In schimb, stie foarte clar ce ii place sa faca. Asa ca strategia mea pentru perioada asta a fost sa plec de la c il intereseaza si sa improvizez in zona respectiva, mai degraba decit sa-i iau listele lui cu dorinte la puricat si alergat.

1. Experimentele.¬†E fan experimente, cum v-am povestit si aici.¬†Primul impuls a fost sa-i caut o trusa/ un kit de experimente de facut acasa.¬†Desi chimia nu a fost niciodata punctul meu forte (a se citi n-am priceput niciodata, nimic), am zis sa nu las ignoranta mea sa stea in calea marilor descoperiri ale lui. ¬†Apoi dupa ce intr-o seara, el a virat repede spre fizica si a reusit sa o convinga pe sor’sa sa puna limba pe o baterie, am decis sa mai astept.

2. Role-play. Ii plac scenetele si scenele. Cel mai longeviv personaj e Goaga, (compus din doua degete de ale mele si o voce morocanoasa), un nemultumit care se plinge de tot timpul ca n-are loc in pat, ca ii e foame, ca nu vrea la gradinita, ca nu vede desene si nu primeste dulciuri. Goaga merge la doctor, Goaga gateste, Goaga mestereste, Goaga spala pe jos, Goaga vorbeste la telefon si tot timpul protesteaza. De fiecare data cind Ozonu’ poarta o bluza cu dungi, Goaga il ia drept o trecere de pietoni si il traverseaza apasat spre o viata fara nemultumiri.¬†Calitatile cele mai mari ale lui Goaga sunt¬†ca nu poate fi uitat acasa, ca stirneste mereu risete si ca n-are limita de virsta si functioneaza si¬†Pizza.

Mi-e usor sa inventez personaje creative si amuzante pentru ei. Ma uit in oglinda, ma uit in jur si e imposibil sa nu-mi vina o idee. Si cind nu mai stiu si nu mai stiu, ma uit in magazine sa vad ce au mai inventat altii. La Mothercare, de exemplu, exista un departament intreg de jucarii ELC de role-play, arta si creativitate. Totul e sa intri in joc.

3. Constructii.  Aici beneficiez de un soi de imunitate, in sensul ca el nu ma considera destul de capabila si talentata sa ma implice activ in constructia unei supermasini subacvatice, de exemplu. Mi-a spus clar ca nu ma pricep. Mi-o da, in schimb, sa fug cu ea, pentru ca, nu-i asa, sunt un hot oribil urmarit de politie. Lego e minunat, cuburile de lemn din care construim inchisoarea, spitalul, castelul sunt minunate, viata e minunata, chiar daca eu sunt tot timpul stresata ca asta mica ar putea inghiti o piesa. Dar cit Lego sa mai primeasca baietelul asta? (va rog, nu raspundeti, e doar o intrebare retorica).

Insa constructii nu inseamna numai lego, mi-am dat eu seama dupa ce am descoperit gama Build It de la ELC, Mothercare. Piese mari, constructii mari, surubelnita, piulite, citeva sugestii de monstri si roboti, dar nenumarate alte posibilitati  si, si, acum vine piesa de rezistenta: robotul principal e cit Pizza si are si roti. Daca va rezista ansamblat mai multe zile l-ar putea folosi si ea, pe post de premergator. Pentru ca, in cazul ei, lista de dorinte e foarte clara: imi doresc ce are fratele meu.

robot

Si acum, doua ponturi. In magazinele Mothercare, jucariile sunt aranjate astfel incit sa fie incercate de copii, pentru ca ei sa aleaga si sa fie multumiti si impacati cu alegerea facuta.
In plus, in perioada 19-31 decembrie, toate jucariile din gama ELC au o reducere de 20%.

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Alexa says:

    Sunt, bineinteles din ce in ce mai multe jucarii si tipuri de jocuri utile si distractive totodata, insa mie cele mai potrivite mi se par puzzle-urile (mai ales ca sunt disponibile pe mai multe categorii de varste). Asa, cu un puzzle, copilul se distreaza invatand sa isi foloseasca din ce in ce mai mult imaginatia si cumva gandirea logica.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *