Tarta de smochine ca sa ne fie bine

Smochinele sunt preferatele mele. Totul a inceput (ca de obicei) in copilarie, cind le mincam una, cite una, cu teama in suflet, studiindu-mi urechile in oglinda dupa fiecare dintre ele. Se intimpla dupa ce auzisem povestea lui Muck cel Mic care a mincat o anumita smochina dintr-un anumit copac, si dupa i-au crescut urechi de magar. Apoi a fost nevoit sa caute smochina- antidot pentru a scapa de ele.

Eu nu-mi puneam problema ca as putea sa n-am norocul lui, dat fiind faptul ca ale mele erau uscate si ambalate si, prin urmare, cu sanse mai mici de a nimeri amindoua in acelasi pachet. Eram prea fascinata de perspectiva unor urechi noi.

Cind am descoperit smochinele mari, proaspete, zemoase, in timpul unei escapade la Istanbul, am trait revelatia vietii. Mi-am umplut buzunarele cu ele, am umblat cu degetele lipicioase toata excursia. Apoi au inceput sa apara si la noi, prin supermarketuri si ai fi zis ca pofta ce-am poftit s-a mai potolit. Dar nu. Acum doi ani, cind am fost in Grecia, insarcinata cu Pizza fiind, aproape am jefuit un biciclist care se oprise la o tisnitoare sa spele trei smochine pe care ele culesese de pe drum.

M-am dus tinta la el si l-am intrebat: Unde-i copacu’? Unde-i copacu’?

Saracu’ om a crezut ca-s nebuna (si eu la fel, ca nu mai eram eu) si dupa ce a bilguit ca e departe copacul mi-a dat cele trei smochine si a plecat uluit. A fost cel mai delicios lucru pe care l-am mincat in sarcina si inca poate fi observat pe soldul copilei, desi mai corect, ar fi fost sa-mi apara mie semnul in frunte, ca sa stie oamenii cu cine au de a face.

Si acum ca ati aflat, va prezint o tarta de smochine, o reteta inventata de prietena Alina Sin, preocupata de viata sanatoasa si dulciuri bune (cu smochine). Am vazut fotografia de mai sus pe wall-ul ei si in secunda doi am abordat-o. N-am intrebat-o unde-i copacul, ci care-i reteta.

Asadar, doamnelor si domnilor, direct din Sin City Kitchen, o tarta cu smochine coapte si fara de pacate.

Blatul e din fulgi de ovaz amestecati cu putina apa, citiva stropi de ulei de masline si migdale. Trebuie sa fie un pic cleios, apoi il pui in tava si il dai la cuptor.

Crema e de fapt iaurt grecesc amestecat cu miere, rom si suc de portocale. Sa fie dulce si echilibrat. Dupa ce pui crema de iaurt, pui si smochinele deasupra si mai lasi la cuptor pina isi lasa ele siropul.

E foarte buna dupa ce sta la frigider, imi spune Alina la final.

Problema e ca eu nu stiu daca mai ajunge la frigider. Sau in farfuriile copiilor. Om trai si om vedea.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *