Cred ca la lista aia cu chestii pe care e musai sa le faci intr-o viata de om (gen sa plantezi un copac, sa faci un copil, etc), mai trebuie adaugat ceva: sa coci piine integrala. 
Obosita sa tot citesc etichete de piini pentru a-i prinde pe producatori cu faina alba in aluatul declarat BIO, INTEGRAL, NEGRU ca smoala, mi-am luat inima in dinti si am trecut pe productia proprie. Cumparasem mai de demult o punga de faina de griu si una de hrisca integrale si azi am decis sa le transform in piinea vietii.
Am amestecat, am framintat, am asteptat sa creasca (impotriva metodelor rudimentare de realizare- fara mixer, ca era la sor’mea, framintat doar citeva minute, ca m-am plictisit repede, si aterizarea intr-un vas de yena clasic- ca doar nu credeati ca detin forme de cozonac), piinica si-a dublat volumul in mai putin de o ora. A mai poposit o ora la cuptor dupa ce am ornat-o cu niste seminte de floarea soarelui si in.
Problema cea mai mare a fost sa-mi dau seama cind e gata, pentru ca ea era neagra de la sine, deci conceptul de “rumenit” nu incapea in discutie. Acum chiar as putea fi acuzata de rasism! Haha! In reteta scrie o ora, dar dupa jumatate din timp am inceput sa ma ingrijorez deja pentru ca parea facuta. Am facut un compromis culinar si am mai lasat-o 15 minute. Pina nu s-a racit sa o pot taia si gusta nu mi-am dat seama daca e neagra de la integralitatea ei sau de la arsura mea. Ei bine, intr-un final reusesc sa infig cutitul in coaja groasa ca o carapace de testoasa si sa tai 3 felii. Am muscat cu emotie prima imbucatura. Verdict: cea mai buna piinica din lume!!! Da, stiu, dupa 3 ore petrecute in jurul ei s-ar putea sa fiu subiectiva!
Rezultatul in imagini:
Reteta am luat-o de aici, in caz ca va bate vreun gind integral.
Like
Loading ...