Mi-am comandat online cartea “Ingrijirea sugarului si a copilului” de Dr. Spock, un celebru medic pediatru american. Nu sunt eu megafun americani, dar din punctul asta de vedere ii admir pentru ca sunt mai detasati in cresterea copiilor. Mai liberali in gindire, gen. De fapt, cred ca ar fi mai multi pediatri straini de treaba, dar aici mai intervine si puterea marketingului - eu de Spock am auzit recent si intensiv.
Asadar, am parasit scoala de puericultura mioritica in cautarea unor concepte occidentale, pentru ca eu numai in Occident am vazut copii mici in circiumi, copii fara caciulite la 10 grade celsius, copii lasati sa se tirasca pe jos in aeroporturi, sa se joace liber fara sa tipe nimeni la ei ca se murdaresc, copii lasati sa mingiie catei fara sa fie apoi imbaiati in spirt. Si mi-au placut atit de mult toate treburile astea, incit am de gind sa i le ofer si lui Ozzy. Tocmai de asta m-am gindit ca trebuie sa ma documentez mai intii, ca genul asta de educatie (a parintelui) incepe chiar din primele luni de viata ale micutului.
Aseara eram in vizita la niste prieteni si ne-am adus aminte de traumele din copilarie: unul dintre noi fusese un copil care tipa la geamul din baie “Ajutor, ma hranesc cu forta!”, altul care tipa dupa baie “Ajutor, ma oparesc!”, eu care, in timpul celor mai friguroase ierni, imi scoteam jumatate de haine si caciula imediat ce ieseam din raza vizuala a Popovicii (iertare, mama, dar chiar ma imbracai gros!)….
Si cu toate acestea, ce generatie reusita. Te pune pe ginduri toata treaba, nu? :)
Like
Loading ...