Scapa cine poate. Poate Guillaume.

Am ajuns si eu, intr-un final, intr-un escape room. Desi cred ca sunt ultima din orasu’ asta care nu a fost pina acum in asa ceva. Si daca nu, daca mai sunt ca mine, ei bine, lor le spun: e foarte similar cu a avea un copil. Esti inchis intr-o incapere si n-ai voie sa iesi pina nu rezolvi misterul. Sau pina cind nu-ti expira timpul, ceea ce e mult mai probabil.

Mie mi-au expirat motivele pentru care, ipotetic, as fi putut refuza sa particip la o lansare de carte atit de… altfel. Pentru ca da, “camera” de la Puzzle Rooms de unde trebuia sa evadez impreuna cu partenerii mei de joc nu era una obisnuita. Era o camera special pregatita dupa un scenariu care avea legatura cu actiunea din “Central Park” de Guillaume Musso (editura All). E greu si provocator sa faci asta in sine, dapai sa nu fie nici spoiler pentru carte e si mai tare. Am inceput cartea, am ajuns pe la pagina 100 si zau daca am vreun indiciu. Bravo, oamenilor, foarte tare!

La inceput, ne-au facut o introducere, apoi ne-au legat cu catuse intre noi. Colegii mei de joc au spus ca pentru ei a fost prima data. Eu m-am abtinut de la declaratii, mai ales ca abia facusem cunostinta si mai incerc si eu sa tin si eu la aparente.

Apoi am intrat in camera. Acum sa ma laud: eu am gasit cheile, si inca foarte repede, dar nu pentru ca sunt vreo inteligenta aparte. Pur si simplu, erau puse sub un scaun, iar ala a fost primul loc unde am cautat. E vorba strict de experienta. De cind cu copiii, am invatat ca tot ce nu gasesc in casa e sub canapea (si ca principiu general – SUB ceva). Sunt convinsa ca daca as stringe tot ce e sub canapea intr-o valiza, am putea supravietui datorita continutului o luna pe o insula pustie: haine, jucarii, resturi de mincare, foarfecuta, oglinda, pixuri si creioane, on-line banking-ul, etc.

O fotografie de la co-echipierul constantinpistea.ro.

dav

Am intrat cu totii in cursa cautarii si descifrarii de indicii. Nu vreau sa va rapesc placeri viitoare dezvaluindu-va tips and tricks (apropo, nu mai cautati cheile de la catuse sub scaun ca le-au schimbat locul). Un singur sfat am: aveti grija la pistele false. Eu am luat tabelul ala lui Mendeleev in brate si zau daca mai voiam sa-i dau drumu’, eram convinsa ca elementu’ lipsa de acolo e un indiciu.

Problema e ca nu stiam care e elementu’ lipsa, eu fiind mereu VArZa cu H2O. Da, prietene, si eu aratam la fel la orele de chimie.

IMG_7946

Intreaga aventura pe vlogul co-echipierei Irina Citeste.

Una peste alta a fost supermega fun. Iar la Puzzle Rooms au si o camera pentru copii cu mistere cu Minioni si inca una, educativa cu mistere mayase. I-am promis lui Tudor ca mergem, ce bine ar fi fost daca l-as fi avut cu mine in camera, e foarte priceput la d’astea.

Si acum despre carte. “Central Park” de Guillaume Musso e ca un episod de CSI. Si tot ca la un episod de CSI adorm inainte de final, caci ajung la el dupa o carte cu ursuleti, Jackie, prietena mea de seara, dupa alta poveste cu monstri (mai noi sau mai vechi, ultima a fost “Mireasa capcaunului”- wtf), cind am ochii pe jumatate inchisi si gura uscata de atit citit.

Dar nu ma las.

Si nici voi sa nu va lasati.

Cititi pina iesiti din camera. Din toate camerele.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *