Pentru ca nu sunt ai nostri, mama, pentru ca nu sunt ai nostri!

Ieri am comis-o si nu stiu nici azi cum s-o rezolv, desi in mod normal, imediat dupa o faza de genul asta imi vin 100 de idei inteligente pe secunda. Dar acum nu e cazul.

Tudor a capatat la un moment dat obiceiul sa dea cu piciorul in sticlele de plastic goale de pe strada. Traind in Bucuresti, va dati seama ce belsug de pet-uri pe strada, cite ocazii. Pe mine ma enerveaza la culme gestul in sine si mereu i-am zis ca decit sa dea cu sutul in sticle, mai bine le-ar ridica si le-ar pune la cos. Am zis asta cred ca de 100 de ori pina cind s-a si hotarit sa asculte. A dat un ultim sut, apoi a luat sticla si a aruncat-o la cos, initiind discutie despre cum oamenii n-au grija de natura, de oras si ca el are, etc. Ok, bravo, 10, stai jos.

Toate bune si frumoase pina aseara.

Am iesit cu totii la o plimbare, si mergeam noi asa, cind cei doi au inceput sa se certe si sa tipe. El luase de pe jos un pahar din ala de cafea murdar, imputit, jegos si-l tinea in mina sa-l arunce la cos. Ea, evident, voia paharul murdar, jegos. Trageau de el si tipau. Mi-a sarit tandara, din nou.  Le zic sa-l arunce imediat gunoiul. Unde? Pe jos?, ma intreaba el. Nu, sfinte Sisoe, suntem acei Captain Planet al orasului murdar. Dar care erau sansele sa gasim si un cos pe linga noi? V-ati prins- 0. Le smulg paharul din mina si-l arunc de unde l-au luat. Deja nu mai era un pahar de cafea, ci unul de hepatita.

Tudor incepe sa plinga. “Mami, n-ai spus ca trebuie sa aruncam la cos gunoaiele?”

Imi dau si mie lacrimile. Sunt cu capul rau de tot, ii chinui cu mesaje contradictorii, pentru ca nici eu nu stiu ce vreau. Ia sa vedem, ce vreau? Vreau ca acesti copii sa stringa toate gunoaiele de pe strada? Nu, frate, nu vreau sa puna miinile pe toate mizeriile. Nu vreau sa se imbolnaveasca, nu vreau sa stringa dupa toti.

Dar ce vreau? Sa nu arunce, ok, asta e rezolvata, nu arunca.

Dar mai departe? Sa se faca ca nu le vad pe celelalte? Sau oamenii care le arunca? Sa dea sut peturilor sau nu? Sa adune gunoaiele selectiv, doar pe cele curate, doar in actiuni organizate? Sa poarte manusi tot timpul?

Va zic eu ce vreau, sa nu mai fiu pusa intr-o situatie din asta.

V-am povestit exemplul soft, pentru ca s-a intimplat recent si pentru ca atunci cind am avut ultima dilema de genul asta, sa-i spunem eco-dilema, mi s-a parut prea mult. Poate nu este, asa ca iata si varianta hard. Cind traia Nero, noi stringeam dupa el. De multe ori isi plasa rahatelul intre alte rahatei similari si mai vechiuti. Il stringeam in punga si Tudor ma intreba: da’ pe ceilalti de ce nu-i iei mama? Iar eu, cu stomacul intors pe dos de raha-selectie, ii raspundeam invariabil: “Pentru ca nu sunt ai nostri, mama, nu sunt ai nostri!”

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *