O experienta cacatoare

In august, vorbeam cu niste prieteni care tocmai isi cumparasera un apartament in Cosmopolis. Si, printre altele, firma constructoare i-a invitat la un picnic pe santierul viitorului cartier. Nu stiu cum veni vorba, dar a venit. Ei bine, oamenii aia le-au prezentat avantajele sistemului de epurare ecologic care va functiona in blocul lor. Cu alte cuvinte, fiecare apartament este dotat cu niste enzime speciale care dabia asteapta ca locatarii sa se duca la WC. Din acel moment, acea idee nu mi-a mai dat pace…

Miercuri, Octombrie 1, 2008
O casa noua

Recent, eu si sotia mea ne-am mutat in casa noua. Sintem amindoi foarte fericiti, cine se gindea ca vom reusi sa avem propriul nostru camin in acest cartier nou de blocuri, proiectat sa se transforme intr-un adevarat oras in doar citiva ani.
Mai ales cu criza asta economica, mutarea noastra e un adevarat miracol.
Asa ca am inceput degraba instalarea. Numai cineva cu experienta intelege de cita intelepciune ai nevoie sa alegi apartamentele potrivite, pe care urmeaza sa le deservesti … toata viata, daca e sa fim realisti. Apoi am avut ceva bataie de cap cu alegerea podelelor, culorii peretilor, aranjatului mobilei. Dar acum am ispravit cu toate si, in asteptarea vecinilor nostri pe care i-am cunoscut acum o luna la un picnic organizat de firma constructoare, am inceput acest blog. Sper din tot sufletul ca vom fi o comunitate adevarata. Si nu ma refer numai la marea noastra familie de enzyme, coenzyme, oligominerale si toata lumea implicata in procesul ecologic de epurare a acestui bloc. Ma refer si la oameni, la a caror descompunere de substante organice vom lucra cu totii.
Posted by Bacillus Subtilis at 7:48 PM 0 comments

Luni, Octombrie, 13, 2008
Primul vecin

Din pacate, nu pot sa impartasesc entuziasmul sotiei mele cu privire la primul locatar care s-a mutat in apartamentele noastre. La prima vedere, pare vecinul perfect, dar o minte ascutita ca a mea reuseste sa patrunda dincolo de aparente si sa intuiasca problemele pe care traiul alaturi de un informatician singur, de 23 ani le va aduce.  In primul rind, e foarte tinar, ceea ce inseamna ca va avea o viata sociala intensa, probabil va da multe petreceri in apartament si asta cu acordul tacit al administratorului blocului. Si atunci cui pot eu sa-mi adresez nemultumirea fata de faptul ca am agreeat sa deservesc o singura persoana pentru apartamentul nr 3?

In plus, logica mea imi spune ca daca si-a putut permite un apartament de 2 camere in acest cartier si un jeep in fata lui, munceste mult si e bine platit. Ei bine, astia sint oamenii care maninca cel mai prost de pe planeta: mult junk food si riuri de coca cola. Rezultatul final nu poate fi decit daunator pentru mine si sotia mea, care incercam sa ducem o viata sanatoasa. Iar faptul ca e singur si trist (asa cum am putut vedea simbata dimineata cind a luat wc-ul in brate pentru o borala serioasa) il va face sa se …asocieze ocazional cu tot felul de femei de o moralitate indoielnica. Cu niste parasute, mai exact. Sa nu ne temem de cuvinte. (Ati observant ca o singura litera poate descrie doua categorii de femei: in “parasute”, inlocuiti “u” cu “i” si meditati la asta!). Slava Domnului ca sotia mea nu e asa. “Lasa, draga, il vom creste ca pe copilul nostru”, a zis ea. Ma calmez. Asa e, o sa-I inghitim toate rahaturile.

Posted by Bacillus Subtilis at 20:34 0 comments
Miercuri, 15 octombrie, 2008
Life is a piece of shit

Cineva a rupt hirtia de la avizierul scarii prin care anuntam blogul blocului initiat de mine. Nu inteleg oamenii si nici abuzurile astea de putere. Din perspectiva mea, toti sint egali, niste cururi mai mici sau mai mari, mai mult sau mai putin paroase.  Si, paradoxul e ca, cu cit curu’ se crede mai important cu atit rezultatul lui e mai deplorabil.

De exemplu, ocupantul apartamentului 1 (probabil nici nu s-a gindit vreodata sa stea la un alt numar), e un burtos dominator care se crede cool. Citeodata stau si ma intreb pe citi dintre colegii lui i-as face fericiti daca le-as spune ca pe cit e de darnica gura lui cu rautatile, pe atit e de zgircit ochiu’ lui maro? De multe ori se lasa cu singe. Niciodata nu pleaca din baie multumit. Regele lumii e sclavul micutului lui vas de toaleta. Grasanule, nu te-as ajuta nici daca as fi specialist in constipatie. Probabil ca el mi-a rupt afisul…

In timp ce scriu acest post, sotia mea imi sopteste sa fiu totusi bun si intelegator cu oamenii. Nu stiu, ma mai gindesc. Pina una alta ma duc sa beau ceaiul pe care mi l-a adus.

Posted by Bacillus Subtilis at 08:34 PM

1 comments:

“Nu ti l-am rupt eu, ba, frustratule!”
Marti, 21 octombrie, 2008
Dezvaluirea unui mister brunet

Tocmai cind ma ingrijoram ca apartamentul nr 2 va ramine neocupat pentru cine stie cit timp, a aparut: inalta, bruneta, draguta, cu sini mari. Am aflat ca acestia din urma au fost si motivul pentru care ea s-a mutat atit de tirziu. A stat o perioada internata dupa operatia de marire a sinilor. Se pare ca va mai sta o perioada acasa, pentru recuperare.

Odata cu ea, in viata noastra au intrat ritmul de dimineata al tocurilor pe gresie si ceaiul antiadipos de seara. Cu o religiozitate care ar rusina si cel mai fervent credincios, doamna reface acest ritual zilnic indiferent de celelalte evenimente: cearta cu prietenul ei, impachetatul lucrurilor lui si trimiterile repetate “in ma-sa”, chocolate coffee mint-uri cu prietenele in mall, unghiile rosii, albastre, portocalii, verzi, negre…

Deocamdata nu are voie sa faca efort, nu pina nu scapa de bustiera medicala care-I protejeaza investitia echivalenta cu o excursie all inclusive in Cuba. Si e nemultumita ca nu poate face curatenie generala. Are o menajera, dar nu e multumita. In general.

Posted by Bacillus Subtilis at 10.45 PM 0 comments

Simbata, 1 noiembrie, 2008
Precizari

Azi am auzit-o (cred ca tot blocul, de altfel) tipind la el ca “nu-I mai poate inghiti toate cicaturile”. Apoi, trimiterea invitabila “in ma-sa”. Sau “la” n-am inteles prea bine. Pentru ca nu pot sa ma gindesc la nimic altceva decit la faptul ca si ea consuma acelasi lucru ca si mine ne face suflete-pereche. Imi pare rau ca simt asa in timp ce sotia mea nu banuieste nimic si continua sa-mi prepare cu grija ceaiul de seara. Si nu stie ca atunci cind ii multumesc, nu-I multumesc pentru gestul ei, ci pentru ca imi imaginez ca sint pe fotoliu linga Ea. Si ca bem ceai impreuna. Apoi facem dragoste. Este doar un vis pe care il devorez cu mintea pina dimineata, ca un lup infometat de o halca mare de carne singerie. Cind ea trage apa si cind la mine ajung esentele corpului ei sublim amestecate cu fine urme de ceai verde, mar si scortisoara. Si apoi tocurile in al caror bocanit incerc sa descifrez cu ajutorul codului morse  mesajele pe care sint sigur ca mi le trimite.

(not published yet)

Azi a fost la doctor, si-a scos pansamentele si bustiera. Nu exista ochi pe lumea astea demni sa priveasca ceea ce am vazut eu oglindindu-se in ochiul de apa strimt si lipsit de imaginatiei al toaletei.

Later edit:

El s-a mutat. Definitiv, sper. Ea s-a apucat de curatenie generala. Sotia mea pare abatuta.

(Not published.)

Anunt:

Din cauza exploatarii incorecte a sistemului de epurare a toaletelor din acest bloc bioremediul folosit pentru descompunere este distrus in proportie de 85%. Va rugam nu mai introduceti in apa menajera uleiuri, grasimi sau alte substante chimice daunatoare microorganismelor. Ne cerem scuze, insa va rugam sa nu mai folositi toaletele in urmatoarele 48 de ore, timp in care speram ca vom remedia acest inconvenient.

Va multumim,

 

 

Administratia
Dupa moartea sotului meu, foametea s-a instalat printre putinii supravietuitori bacterii. Mai sintem doar citiva si nu as fi intrat sa scriu pe blogul lui daca nu as fi sigura ca sfirsitul nostru, al tuturor, este foarte aproape. Am decis, de asemenea, sa public anuntul administratiei si cele doua posturi nepublicate de el din doua motive: am simtit din primul moment ca s-a indragostit de proprietarea apartamentului 2, dar si eu, la rindul meu simt acelasi lucru pentru cel de la apartamentul 1. Asa ca ma voi muta acolo.

Posted by Bacillia Cecilia at 7.30 PM 0 comments

Simbata, 1 noiembrie, 2008
Shinny happy shit

Am ajuns in loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde au fugit durerea, întristarea şi suspinarea. E plin de oameni pe aici, oameni care nu maninca, nu beau. Dar care ma privesc cu o dragoste nemarginita. E ciudat: ca ma observa, zborul meu printre ei, aripile care le cresc dupa ce ii ating. Puterile. Viziunea. Vad totul, aud totul, simt totul, fac totul. Sint Totul.

Da, draga mea, apasa butonul soneriei. E seara si vrei sa bei un pahar de vin, dar nu ai tirbuson sa deschizi sticla. Vecinul tau te va ajuta. Asa, zimbeste-I. Ti-a deschis usa si e foarte stinjenit. Nu-I nici o problema, tinere, ca la tine in apartament e deranj. E  bine, invit-o inauntru. Asa, stati de vorba, beti vin, vorbiti, vorbiti, vorbiti…

Invisible post by Bacillus Subtilis Zeus

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 3

  1. silviuc says:

    Ielou, joitzico!

  2. Marian says:

    M-ai spart :)). Spart de ras, bineinteles. Bine, Joe!

  3. cosma says:

    vreau drepturi de autor. L’enzime c’est moi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *