NoGravity Club. Copiii se ridica la inaltimea asteptarilor lor

I-am vazut prima data in feedul de Facebook. Dupa colectia mea de click-uri pe chestii care au legatura cu educatia non-formala, educatie prin joc si altele asemenea, oamenii robotii lui Mark mi i-au sugerat. Eu i-am placut si i-am urmarit pas cu pas cu au amenajat clubul, ca puneau poze frumoase.

Ce urmeaza nu mai are legatura cu robotii, ci doar cu placutul. Caci, ce sa vezi, Alex ne citea si ne-a propus sa ne intilnim sa ne povesteasca mai mult despre ce face el la NoGravity. Cum asta se intimpla prin august, iar noi eram cu picioarele pe drumuri si capetele in rucsaci, intilnirea a avut loc mult mai tirziu, pe la inceputul lui septembrie. N-avea ce sa faca, om de munte fiind (ma rog, mai adevarat decit noi, alpinist, cercetas, gen) nu avea cum sa ne spuna- lasati drumetiile, iesiti din cort si veniti in Bucuresti. ­čÖé Asa ca ne-a asteptat.

Toate se intimpla la timpul lor, si cind ne-am intilnit, pot sa va spuns ca am fost martora terminarii ultimului desen facut de Angela, marcat de un “gata” bucuros dintre galesti uriase cu vopsea.

Despre NoGravity Club n-o sa va spun decit ca este singurul loc de aventura si escaladă indoor din Bucuresti. Veti mai auzi despre ei, chiar foarte curind, sunt sigura de asta. Si poate chiar mai mult de momentul cind il voi mai duce pe Ozon acolo pentru escaladari (a avut un preview, un pic mai timid, ca eram singuri pe acolo si s-a prins repede cit e de fun daca ar merge si cu citiva prieteni), ma intereseaza ce pregatesc pe partea de workshopuri, ateliere, tabere.

E foarte amuzant, ca fix inainte sa le fac o vizita ma intreba un tata-prieten pe mess: “Auzi, Joe, stii vreun loc de joaca (ceva activ si interactiv) indoor pentru sezonul rece? Mare, spatios, sa-si faca singura de joaca. In genul lui NoGravity?”

“Ah, toti visam la asta. De ce nu┬áNoGravity?”

“Mara e prea mica”.

“Atunci nu stiu un loc, stiu doar un timp in care asta e si posibil…respectiv dupa 4 ani”.

Ma pricep la linistit oamenii, stiu.

Dar adevarul e ca in timpul scurtei si linistitei mele discutii cu Alex si Adina┬á(linistita dupa standardele mele: in sensul ca unul se catara si pe unul incercam sa-l opresc sa nu se catere prea tare) mi-am dat seama ca timingul e totul. Alex mi-a povestit ca “no gravity” e o idee pe care a incercat sa o puna in practica (pentru oameni mari, e adevarat) acum citiva ani, dar piata nu era pregatita. A plecat, a muncit pe afara multi ani si acum a revenit cu o forta si o energie care, pe mine m-au impresionat. Stateam de vorba cu el si ma gindeam: omu’ asta ar putea muta munti, ar face o gaura prin zidurile astea daca ar prinde viteza necesara si s-ar duce in ele.

Eu am construit NoGravity from NoGravity Club on Vimeo.

Asa ca a intrat rapid la categoria “oameni care ne plac”. Bafta in lupta cu gravitatia, baieti! ­čÖé

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *