Ma intind cit mi-e visul

Tot incerc sa scriu ceva pe blog care sa nu aiba legatura cu cartea. Si, dupa cum am inceput, am esuat deja. :))))

Pe de o parte, pentru ca mi-am dorit atit de mult sa se intimple si se intimpla. Asa cum spunea o prietena pe fb, de obicei ne traim visurile in cap, iar eu sunt maestra la asta, nr 1.

Pe de alta parte, e si paradoxul vietii mele. Ani de zile, scopul meu (in cimpul muncii) a fost sa spun, sa afisez, sa vorbesc, sa promovez ca…trebuie. Iar acum, in primul proiect in care nu mai trebuie (serios, puteam sa ma rezum la un sms dat lu’ Babicu’ si era ok), nu mai pot sa ma opresc. Ma trezesc la 6, ma gindesc ce sa mai fac, un ad, un post, un carton. Da’ cum sa fac sa nu plictisesc oamenii? (la asta n-am inca un raspuns).

M-am bucurat ca un copil cind am descoperit canva.com, ca uite, poate mai fac eu un baner fara sa-mi stresez chiar toti prietenii. Iar azi am primit si mail de la Zach, de la Canva: “Hey there, It’s not everyday that we reach out to users personally – but I just wanted to send you a note to let you know you’re one of Canva’s most active users! We’re always blown away when we hear stories about people using Canva weekly – even daily…..”. 

Da, Zach, si eu sunt blown away, chiar grav. Sa ne gindim in continuare: un parteneriat? o idee buna rau?

Da’ uite, decupam si noi un Paienjenel? Il luam cu noi in Vama? Il pozam? In loc de femeia cu butucu’ din Twin Peak, femeia cu Paienjenelu’. O nebuna in plus sau in minus pe malu’ marii nu mai conteaza.

Dar isteria continua: prieteni, il luati cu voi pe unde mergeti? Si tot la terorizat prietenii am ajuns. Si mai ales prietenu’.

IMG_7978

M-as bucura tare sa aflati de ea, sa o cititi si ce parere aveti sincer, fara menajamente. M-ar ajuta foarte mult pentru urmatoarele, pentru ca mi-e clar ca nu ma pot ca opri aici, caci prea bun e gustul unui vis implinit. Iar eu l-am pus pe limba, pe suflet, pe fb ad, pe fb event, pe cartoane si cine mai stie pe unde. Chiar, pe mai unde? 🙂

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 3

  1. Laura says:

    Abia astept sa iti vad cartea. Imi si inchipui ce emotii uriase ai!

  2. Joe says:

    Da, am, recunosc! 🙂 Saptamina viitoare iese din tipar si e ca si cum as spune “saptamina viitoare nasc”. Hahah. Asta apropo de toate discutiile cu “mame bune, mame rele”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *