Guest post: Cum e cu doi?

Din cind in cind, il mai intreb pe Ozzy daca vrea sa mai avem un bebe in casa pe care sa-l iubim si sa-l pupam mult. Imi raspunde ca nu. Pina cind aseara, stind noi toti 4 in pat si uitindu-ne la tavan in asteptarea somnului, ii pun aceeasi intrebare: Tudor (ii spun asa, ca-i o chestiune serioasa) vrei sa mai vina un bebe? La care el: Nu (pauza), DOI! M-am ridicat instant in capul oaselor.

Eu: Doi bebe?

Ozzy: Da.

Eu: Pai si unde sa-i punem pe amindoi?

Ozzy ridica un pic cearceaful cu care era invelit si-mi arata locul de linga el.

Eu: Bine, dar stii ca or sa fie mici si n-or sa stie sa faca la olita. Ii inveti tu?  (eu batind saua sa priceapa iapa + responsabilizarea fratelui mai mare).

Ozzy: Bleah!

Eu: Si ce-o sa le dam sa manince?

Ozzy imi infige o mina in piept.

Acestea fiind spune…ne mai gindim! 🙂 Si citim texte precum cel al Ralucai sa vedem cum e cu mai multi copii.

Aproape gemeni

Poate m-ati vazut la supermarket, cu un aer usor aerian si cu cosul plin de mancare congelata (din-aia care se face super rapid) si cu 2 pachete big pack de scutece (marimea 3 si marimea 6). Sau poate m-ati vazut la farmacie avand o privire fixa si incercand sa-mi aduc aminte tot ce e de cumparat (nu e timp de facut liste): medicamente pentru colici si medicamente pentru dinti. Si ar mai trebui ceva de pus pe unghie ca sa nu-si mai suga Radu degetul, dar aman: poate mai incolo, cand ne mai linistim.

Ei sunt copiii nostri: Radu (1 an si 4 luni) si Laura (3 luni). Viata noastra s-a schimbat complet cand s-a nascut Radu si a devenit un haos organizat cand s-a nascut Laura 🙂 Pentru ca sunt atat de mici amandoi. Aproape gemeni.

Sunt o persoana cu capul pe umeri, insa toate scenariile pe care mi le-am facut inainte de a o naste pe Laura s-au evaporat in minutul in care am ajuns cu ea acasa de la spital. Pentru ca sunt lucruri pe care nici nu ai cum sa le banui: cum le faci baie copiilor (pentru fiecare e nevoie de ambii parinti), cum ii scoti afara pe fiecare (nu au acelasi program de somn), ce faci cand esti la masa cu cel mare si cea mica incepe sa planga de foame fix atunci. Sau cand esti in bucla: ambii copii plang unul din pricina plansului celuilalt 🙂 (se aud unul pe altul si daca sunt in camere separate cu usile inchise) Sau cand un copil plange de la colici si altul de la iesit dintii. Sau cand realizezi ca tot ce stiai si aplicai la primul copil nu functioneaza in ruptul capului la al doilea (am ajuns la concluzia ca un copil isi manifesta personalitatea inca din primele zile, mai ales cand vad acum la Radu lucruri pe care le facea din prima luna de viata).

Asa ca din prima saptamana in noua formula ne-am dat seama ca 1 persoana pentru 2 copii asa mici este o gluma (daca vrei sa acorzi suficient timp fiecaruia) si am avut norocul sa gasim pe cineva care sa ne ajute. Stiu cazuri de mame care au crescut singure 4 copii cu diferenta de 1 an intre ei. Sincer, nu stiu cum au reusit. Ajunsesem atat de stresata de plansul Laurei incat mi se parea ca o aud plangand cand eram la cumparaturi (fara ea). Ea a plans incomparabil mai mult decat fratele ei (poate colici, poate plictiseala, nu ne-am dat seama). Pentru noi doi (adultii) jumatate de ora de liniste la masa valoreaza cat o zi la spa. Pentru mine 30 de minute de stat la coada la circa financiara a fost de vis 🙂 (da, sunt una din mamele care nu au mai primit indemnizatia in luna martie – cu impozitele platite la zi – si a trebuit sa alerg pe la diverse ghisee ca sa dovedesc ca sunt incompetenti).
In sfarsit am inteles de ce ne felicitau oamenii pentru curaj cand am ramas insarcinata cu al doilea copil 🙂

Acum ca Laura are 3 luni intrevad “luminita”. E inca firava, dar o vad. Visez cu ochii deschisi la ziua cand se vor juca amandoi, cand vor vorbi unul cu altul, cand se vor certa si impaca, cand….cand….cand…..Si ma felicit pentru curaj (desi pana acum i-am spus inconstienta). Si ma topesc de dragul lor cand ii vad ca sunt sanatosi si fericiti, cand imi zambesc si cand imi “vorbesc” pe limba lor. Si ii multumesc sotului meu pentru imensa rabdare (atat cu mine, cat si cu copiii) si pentru implicarea totala.

Aceasta este povestea noastra, povestea unui nou inceput de drum. O familie cu 2 copii mici. Aproape gemeni.

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 10

  1. Alina says:

    Eu am avut noroc, la mine a fost invers, prima a fost mai dificila, cu colici, reflux, nesomn etc. Nr 2 care are si ea tot 3 luni e ingeras, nici nu se compara, sunt total de acord cu Raluca, copiii au personalitati diferite din prima secunda. Cred ca e tare dificil sa fii obisnuit cu un copil linistit si sa nimeresti pe nr 2 ca iti scoate peri albi.
    Mie personal nu mi se pare asa greu cu 2 copii. Mai multe probleme imi cauzeaza tot cea mare, ba nesomn, ba nemancat, ba buba.

    Ce mi se pare interesant este perceptia pe care o au romanii asupra numarului de copii. In zona in care locuiesc sunt frecvent 3, 4 copii pe familie. In Romania 2 este deja mult. Si nu imi dau seama de ce, sa fie oare numai banii?

    Eu am admiratie pentru femeile care fac mai mult de 2, da, de la 3 in sus e un challenge. La locul de joaca unde ma duc este o mamica cu 4, diferentele intre ei maxim 1 an si jumatate. 3 baieti si o fetita de vreo 3 luni. Cat curaj, sa faci 3 baieti si totusi sa mai incerci o data! Respect!

  2. Alina says:

    Apropo de baie, de ce trebuie 2 parinti? Eu le fac singura la amandoua baie, ori pe rand ori impreuna.
    Daca sunt pe rand o pun pe nr 2 pe scaunelul ei si sta si se uita cum ii fac baie lui nr 1 (mai vb cu ea, ma mai joc cand cu una cand cu alta) si apoi inversez rolurile. Daca sunt impreuna, pun suportul de baie pentru nr 1 intr-o parte si juma de cada ramane pentru nr 1. Nr 1 se joaca, sunt atenta sa nu loveasca pe nr 2 cu jucarii si le spal pe rand.

  3. Joe says:

    Ooo, felicitari, nici n-am stiut ca mai ai unul, ca daca ai inchis blogul de unde sa aflu? 🙂
    Bravo, esti deja trecuta la capitolul mame curajoase.

  4. Alina says:

    Merci!!! Sa vezi ce urc in rang cand o sa-l fac pe nr 3 :D. Dar astept sa intre si nr 2 la gradinita ca sa pot sa ma descurc.
    Pentru blog trebuie sa ai talent si inginerul din mine nu era de acord cu asta. In plus, sincer, acum nu prea mai am timp, doar mai postez comentarii pe unde apuc.

    Felicitari si voua, ati trecut la stadiul de acceptare, cred ca incurand o sa ne dai o veste mare.

  5. Joe says:

    La nr 3 te declar mama eroina si iti aranjez o sedinta foto pentru o coperta de revista tematica! 🙂

  6. Alina says:

    Ba am o varianta chiar si mai si !!!.
    Colegul meu de birou are 5, 2 fete si 3 baieti. Si nu e nici tigan, nici pocait, doar italian. A fost simpatica sotia lui la un moment dat la locul de joaca, cand sa plece, ii aduna in jurul caruciorului si incepe: 1, 2, 3, 4, 5 … perfect, putem pleca.

  7. Joe says:

    Ce frumoooos!

  8. Sara says:

    Ca sa clarific problema cu baia 🙂 :
    Cea mica urla foarte tare la baita, moment in care cel mare incepea sa planga de frica si atunci trebuia sa te ocupi si de el. Trebuiau 2 oameni pentru ca unul pregatea apa si celalalt impacheta/dezpacheta copilul. La cel mare iarasi trebuiau 2 oameni pentru ca face super haos in cada ca sa se joace si unul il tine…ca sa nu alunece, etc, si altul il spala 🙂

  9. Alina says:

    @Sara Depinde mult si de materialul copilului si de cat de kamikaze e parintele. Eu eram obisnuita de la nr 1 cu urletele deci pentru mine prima luna cand nr 2 urla la fiecare schimbat si baita nu au insemnat mare lucru. Tin minte ca la nr 1 primele 3 luni spalam si noi impreuna copilul, dupa aceea faceam cu randul, era cadoul pe care ni-l faceam reciproc, 15-20 minute de relaxare pentru ca noi suntem absolut singuri, la 2000 km de orice ajutor. Cand nr 1 era de varsta celui mare al tau noi am fost mai kamikaze, am lasat-o sa pice de cateva ori in cada, a luat niste apa la bord, dar s-a invatat. A mai facut si cate un cucui, a mai facut si fleasca baia de dupa eram la mop si galeata, dar in timp s-a invatat si acum se joaca in general in cada (exceptand momentele in care decide ca si eu am nevoie de o baie :D).
    La nr 2 barbate-miu nu stie ce e aia baita. Doar eu i-am facut, nu stiu cum s-a nimerit, trebuie sa rectific chestia asta :). Dar recunosc ca nr 2 e un ingeras pe langa nr 1. E adevarat ca eu la inceput am mai si lasat-o sa planga pana terminam ce aveam de facut cu nr1 sau prin casa. Nu sa se inroseasca de plans, dar nu am sarit la primul strigat.
    La nr 2 am avut ca motto “Ce as face daca as avea 3?” Cum m-as imparti? Oricum si orice as face ar insemna sa micsorez timpul la o treime si totusi familiile cu 3 copii cresc bine merci si copiii nu sunt traumatizati.
    Dar cum ziceam la inceput, fiecare copil e diferit si parintele se adapteaza in functie de temperamentul in cauza. Pfiuu ce de am mai scris 🙂

  10. Sara says:

    Noi cam asa am patit in primele 3 luni cu 2 copii la diferenta de 1 an si 1 luna intre ei. Acum s-au schimbat (n bine) lucrurile si am inceput sa le fac si eu baie singura fiecaruia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *