Guest post: Cu Ania la drum(uri)

Ce ma bucur ca prietena Ralu a acceptat sa scrie un text despre calatoria cu Ania de doi ani, prin State. E genul de text care-mi reda speranta in umanitatea calatoare, dupa ce noi suntem in faza in care nici pina la supermarket nu ajungem in liniste. De vreo luna, Ana vrea sa stea numai in scaunul lui fra’su, iar orice incercare a noastra de a negocia acest aspect stirneste plins si tipete care dureaza pina…la destinatie. Ma intreb, ce s-ar intimpla daca i s-ar pune pata sa stea pe scaunul pilotului…

Dar sa revenim la copiii cuminti in calatorie! La multi ani, Ania, si la cit mai multe vizite! 

Ania a fost calatoare de mica, iar de profesie sigur va fi musafir. La doua luni zburam prima oara in ajutorul unei bunici cu mana rupta si de atunci am urcat-o in avion de alte 16 ori pana la nici doi ani. Asa suntem noi, mereu pe drumuri, asa ca, nu prea are incotro. Dar nici nu se plange. Dimpotriva.

Ultima calatorie, in SUA,  a fost de departe cea mai provocatoare. Mai bine de 10 ore de zbor cu o mica escala nu sunt usor de indurat nici pentu un adult, dar in cazul Aniei, antrenamentele de zbor si-au spus cuvantul. A suportat calatoria mai bine ca mine chiar.

Avand in vedere ca la 6 dimineata, in aeroport a trebuit sa renunt la bagajul de mana si sa-l convertesc in unul de cala, nu pot sa spun ca succesul din spatele calatoriei a stat in geanta de voiaj. Am inghesuit rapid intr-un rucsac cateva scutece, cu vreo doua mai putine decat mi-ar fi trebuit ca sa stau fara griji. Am adaugat doua perechi de pantalonasi si doua body, dar ce bine mi-ar fi prins inca un rand de haine… In plus, in avion e foarte frig, noroc ca am apucat sa pun mana pe un hanorac grosut si chiar si pe o caciulita. In rest, papuceii dispar la imbarcare, ca sa nu se transforme in arme impotriva mea si raman doar sosetele, de preferinta cat mai groase.

Daca va bate gandul sa plecati la drum atat de lung, nu uitati gustarile. Cat mai multe si mai diverse. Ania nu s-a atins de mancarea din avion. In schimb a mancat biscutii ei, o banana, niste piureuri de fructe, batoane cu cereale si iaurt. In plus a baut tot ceaiul pe care i l-am facut de acasa, plus ce am mai incropit in avion.

Jucariile sunt si ele importante. Nu trebuie multe, mai ales cand bagajul tau trebuie tinut in frau. Dar trebuie sa fie dintre cele preferate. Noi am luat-o pe Miau, pisicuta cu care doarme Ania, cateva carticele, creioane colorate, si un joc de desen cu un pix magnetic pe care poti sa stergi imaginile si sa le refaci la infinit. Au avut succes, dar Ania a descoperit repede si atractiile din avion. A ascultat toate cantecelele din sectiunea pentru copii a meniului TV, fascinata de castile primite pe care le-a descoperit pentru prima oara. S-a uitat putin de tot la desene si a inchis si deschis masuta din fata scaunului cam de 82 de ori doar in primele ore.

De dormit n-a dormit mai mult de o ora – doua, nici la dus nici la intors, desi al doilea a fost un zbor de noapte. Ne-am gandit initial ca va fi mai usor, pentru ca ea va dormi natural pe fusul orar cu care s-a obisnuit acolo, dar… nici gand. Fascinatia butoanelor a invins.

Odata ajunsa in State, Ania s-a integrat imediat. A invatat sa spuna „Bye-bye” seara la culcare. A descoperit cerealele Fruit Loops fara zahar si iaurturile inghetate. S-a distrat cu verisorii si le-a rascolit cu o placere nebuna toate jucariile. A vizitat MET-ul o zi intreaga si s-a rostogolit pe iarba din Central Park in singura zi super calda. In rest a batut New York-ul in carucior, cu pauze mai lungi prin Soho si East Village. A ramas gura cascata la Whitney Museum unde arta contemporana, va zic, e greu de descifrat. In plus, a aparut intr-un promo al celor de la Ihoop, un lant de restaurante unde se ia un mic dejun fabulos si unde tocmai se filma clipul de prezentare,  in timp ce noi inghiteam clatite. Si ca experienta americana sa fie completa, sub geamul nostru din Manhattan s-a tras si o scena dintr-un viitor film.

Acum suntem acasa si ne revenim incet la obiceiurile noastre. Dar nu o sa apucam sa ne cufundam prea tare in rutina. Vine 1 mai, ziua Aniei, pe care o sarbatorim tot departe de casa. Dar o calatorie cu masina pana in Vama e nimic pe langa tot ce a bifat pana acum.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *