Draga Libris,

Multumim pentru darurile trimise. Mai mult decit cartea si puzzle-ul facut rapid de cei doi, ne-au impresionat gindurile bune. Scrisorile personale sunt “my guilty pleasure”, dar citind-o pe cea de la tine ne-au dat lacrimile.

Ne cunosti destul de bine incit sa stii ca Nero nu mai e (cum era) cu noi, dar l-ai pus si pe el acolo si noi am apreciat asta. Apoi am facut repede legatura (cu asta ne ocupam, de altfel) cu tema puzzle-ului: animale ocrotite. Asa e, ai intuit bine – Nero e un specimen salvat de la disparitie de noi, zi de zi, si de toti cei care ne intreaba daca ne e dor de el si cum mai suntem cind ne gindim la el.

Si ca sa raspundem tuturor: ne e tare dor de el, prin urmare, continuam sa facem cu glume ca intotdeauna: “Auzi, la cit ajungi acasa, il plimbi tu pe Nero?” sau “Ii dau supa asta, dar il stergi tu la bot”.

Si Ana isi aminteste de el in continuare si daca o intrebi unde e zice, invariabil: “Nene, pa!”. Pentru ea, nene = Nero, astfel incit nu pot sa-ti spun cit a fost de bucuroasa cind am zis la un moment dat, din greseala: “Azi vine un nene sa varuiasca un pic la noi!” si cit de dezamagita cind acel nene era un om.

Asa ca intelegi de ce am fost emotionati si am hotarit sa-ti raspundem printr-o scrisoare la fel de deschisa si personalizata si sa te includem in categoria noastra de “Oameni care ne plac”. Pentru ca in spatele fiecarui business sunt oameni. Asa ca, multumim, Laura, ne-ai atins bine! 🙂

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *