Despre ce vorbim cind vorbim despre alaptat?

Am citit ca mamele au iesit ieri prin parcuri sa alapteze pentru a sustine aceasta practica. Poate sint eu circotasa, dar nu prea vad ce e de sustinut. Toata lumea, absolut toata lumea e de acord ca laptele de mama e ce mai bun pentru copil, ca e un aliment minunat, imposibil de reprodus. Punct. Stii asta instinctiv, fara vreo 100 de studii si specialisti. Prin urmare, avem un consens general, nu exista ceva de dezbatut aici, nu exista tabere diferite. Se intimpla ca unele mame sa alapteze, altele nu, din diverse motive (cel mai comun pentru ca nu au lapte, se intimpla si asta, altele din motive personale). Imi vine greu sa cred ca o mama din cea de-a dpua categorie poate fi facuta/convinsa sa alapteze de catre cele care o fac deja in conditiile in care ea nu poate/nu vrea.

Atunci despre ce vorbim aici? Despre cit de natural e procesul? Pai iar e o chestie evidenta, fireasca, normala. Despre cit de rusine ne este sa facem asta in public? Hm! Rusine fata de cine? Asta e cel mai amuzant, mai ales in Romania. Daca am trai intr-o societate mai pudica cum e cea islamica, de exemplu, as intelege (v-am spus ca am avut o retinere in a alapta in public la turci, dar pina la urma i-am lasat in colo cu toate ideile si traditiile lor, ca nu-i tineau de foame lui Ozzy). In Romania, e chiar ciudat sa-ti fie rusine sa faci asta, un gest atit de firesc printre toate gesturile nefiresti si nesimtite care umbla singure pe strada…Iar nu inteleg.

Pentru mine, alaptatul exclusiv a insemnat libertate, adica ceea ce apreciez eu mult de tot in viata asta. Faptul ca pot sa-mi car copilul oriunde, fara sa fiu constrinsa sa ajung acasa la o ora, sa-mi fac programul in functie de mesele lui, care, vorba aia, nu sint putine la numar a fost minunat si inca mai este. Si va fi atita timp cit voi avea lapte si cit il va mai vrea. Insa tot nu vad ce e de dezbatut, de sustinut, de sarbatorit…

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 5

  1. Osman says:

    Pai, Popov, putem sa vorbim despre multe cand vorbim despre alaptat. Daca citeai cu atentie, aveai cateva motive chiar in articolul la care ai dat link.
    Apoi, cand vorbim despre alaptat, putem sa vorbim despre foarte multe probleme care pot fi depasite daca ai informatii. Informatii pe care uneori nu le gasesti chiar atunci cand ai nevoie. Sunt femei care pur si simplu nu-si pun problema alaptarii intr-un mod responsabil. Multa vreme am crezut ca e doar o problema de vointa, dar am constatat ca nu e suficient sa vrei. Mai trebuie sa si stii. Am auzit femei care nu au mai alaptat pentru ca au facut mastita. Wrong. Daca ar fi fost informate, ar fi putut continua alaptarea. Alte femei se interneaza pentru cateva zile in spital si cand ajung acasa intarca copilul pe motiv ca “nu am mai avut lapte”. Wrong. Ar fi putut sa continue sa-l alapteze daca erau informate. Din punctul meu de vedere acel motiv comun ca “nu am lapte” este cea mai egoista scuza pentru a nu alapta. Evident, ea vine foarte bine argumentata, astfel incat constiinta mamei respective este foarte linistita.
    Hai ca m-am accelerat. Ok. Zilele astea termin guest-postul si ti-l dau.
    In alta ordine de idei, daca tot te bati cu pumnu’n piept de cat de firesc/normal/natural e alaptatul, ai fi putut sa faci o fapta buna si sa te duci sa le povestesti altor mamici sau viitoare mamici despre asta ca sa le dai curaj si incredere. Si nasterea e normala, fireasca, dar uite ca se fac multe traininguri inainte… Daca poti sa accepti asta, de ce nu poti sa accepti si nevoia de training pentru alaptare?

  2. Joe says:

    Nu ma bat cu pumnul in piept, ca-l stropesc pe Nero! 🙂 Acum chiar nu ne contrazicem, impotriva aparentelor. Eu nu intelegeam ce poti dezbate/sustine un fapt evident fata de care nu exista controverse, iar tu mi-ai raspuns – nu exista controverse, dar exista probleme. Ok. Eu cred ca alaptatul e o alegere personala, ca si nasterea si ca da, trebuie sa fii informat. Dar nu iti trebuie training nici pentru nastere, nici pentru alaptat, ca de altfel, pentru nici un lucru firesc, instinctiv.
    Eu nu am ce sa povestesc, asa cum nu sunt de parere ca iti trebuie “curaj si incredere” sa alaptezi, doar rabdare, pentru ca uneori poate fi plictisitor. Dar pentru ca tu esti de alta parere, astept cu interes guest-postul! 🙂

  3. alina k says:

    Eu una m-am cam speriat cand am citit in articol ca doar 16% din copiii din Romania sunt alaptati exclusiv pana la varsta de cinci luni. Or fi unele egoiste, or fi unele rele, or fi unele incapabile, dar inclin sa cred ca marea majoritate vor dar nu stiu cum. Sigur ca e natural, dar nu mai pare asa natural cand toata lumea iti zice ca n-ai lapte destul si “trebuie sa dai completare”, ce urasc cuvantul asta! Cand nu stii ca exista pusee de crestere, ca un copil nou nascut are stomacul de 5 ml si nu de 30, etc…
    Eu sunt foarte mandra ca am vorbit de alaptare cu o prietena de-a mea, care era uluita ca exista alaptare exclusiva, nu mai auzise la nici una din prietenele ei mame. Si uite ca asta i-a dat incredere si acuma e si ea in liga celor 16%! Sigur nu ar fi fost daca nu i-as fi dat eu “curaj si incredere”, cand toata lumea ii spunea ca nu are lapte (de fapt, are litri de lapte pe zi…)
    As zice ca sunt muuuuulte de vorbit pe tema asta, pentru persoanele care nu au fost asa norocoase sau deschise sau mai stiu eu cum, sa le fie firesc si instinctiv sa alapteze.

  4. MARRYNELAX says:

    Vaiiii…. despre alaptare ai foarte multe de vorbit… eu personal m-am impedicat cu probleme in timpul alaptarii, si daca nu eram informata si incurajata de lumea din jur precis renuntam la alaptare inca din prima saptamina de nastere!.. si sunt sigura ca 80 % din femeile care nu alapteaza au renuntat din motiv ca “nu au suficient lapte”. Posibil ca asa si era – “nu aveau suficient lapte”, dar problema isi poate gasi solutii daca este informarea cuvenita!!! ASA CA DRAGI MAMICI, NU VA SPERIATI CA NU AVETI LAPTE, ODATA CE CURGE MACAR UN STROP – LAPTE ESTE.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *