Am inceput sa ne distram intr-un fel nou, testind putin diverse alimente. Pentru ca suntem singurei de diminetata pina seara cind vine TB (Tati-Babic), eu maninc in sufragerie, pe o tava, cu cei doi pusti urmarindu-ma atent. Ozzy sta in fata mea, in leaganul lui, fascinat de tot mecanismul, Nero, linga mine, cerindu-mi din cind in cind cite ceva (brinza, mar, pentru ca nu prea e rost de carne).
Si asa, vazind eu ca Ozzy uneori chiar inghite in gol uitindu-se la mine am inceput sa-i pun pe limba diverse. La mar s-a strimbat ingrozitor, desi chiar mi s-a parut ca a “cerut” tot urmarindu-ma si pe mine, dar mai ales pe Nero care minca linga el. La iaurt a ris si la hlapait repede stropul de pe buze, i-am mai pus, aceeasi bucurie. Si normal, saracu’ copil cu asta a crescut: litri de iaurt cu 0,1% grasime. Caisa l-a facut circumspect, piersica l-a lasa rece. Experimentele continua, e foarte amuzant!
Pe de alta parte, si gusturile mele au suferit niste modificari. Mai exact, am inceput sa imi placa lucruri pe care inainte nu le puteam suferi: de exemplu pastaile. Am mincat de vreo 3 ori pina acum, asa pe nerasuflate, in conditiile in care am decretat inca din copilarie ca pastraile nu sunt bune! 
Si la fel s-a intimplat cu visinele – anul asta am mincat mai mutle visine decit cirese, daca e posibil asa ceva…Plus obsesia pentru inghetata. Nu am fost niciodata un fan prea inversunat, vara trecuta daca am mincat 5 inghetate in total, dar acum nu ma pot gindi decit la acest produs. Visez inghetata, balesc cind trec pe linga frigiderele colorate, daca vad un copil cu o inghetata mina imi vine sa i-o smulg. Si daca maninc un pic, mi-e si mai greu sa ma opresc decit sa ma abtin de la bun inceput. Of, doamne, spre ce ma indrept? Cum as putea scapa de obsesie?
Like
Loading ...