Dupa ce am nascut, mi-a ajuns pe la urechi un zvon potrivit caruia ar trebui sa o las mai moale cu fructele. Cel putin cu unele, pentru ca fermenteaza si i-ar putea da colici lui Ozica. Nici n-am vrut sa aud. Copilul asta crescuse 9 luni numai cu fructe si legume (aproape), de-mi era frica sa nu iasa verzui la fata. Nu era sa-i schimb acum brusc modul de viata si sa renuntam la o asemenea bunatate. Asa ca mi-am vazut de fructele mele, iar el de laptele lui, netulburati de colici sau de alti demoni.

Daca aparitia capsunelor nu mi-a stirnit vreo emotie speciala, la vederea cireselor imi cam pierd mintile. Imi plac ciresele albe, rosii, negre, coapte si extrem de coapte. As minca tone, daca nu mi-ar fi frica sa nu patesc ceea ce am mai patit deja in copilarie: imobilizare la pat un o burta gata- gata sa plesneasca si dureri specifice. Mi-am revenit de fiecare data dupa o zi de agonie si, de fiecare data mi-am promis ca nu mai depasesc un kilogram de cirese la o masa. Cam asta e cantitatea de siguranta.

Imi mai plac caisele coapte, piesicile tari, merele “bot de iepure”, perele verzi, strugurii cu boabe mici, galbene si dulci, pepenele rosu, ananasul, mango, citricele si bineinteles infamele banane. Voua ce va lasa gura apa?

1 person likes this post.

Unlike

Share on Facebook

Gata, m-am plictisit sa tot astept. A trecut deja o luna jumatate si nici un kilogram din alea puse si depuse in timpul sarcinii nu a disparut. E clar inca un MIT. Sau, ma rog, o chestie care nu functioneaza la mine. Pentru ca am auzit ca alte mame au ajuns in 2 luni la greutatea de dinainte de sarcina, ca indiferent de cit s-au ingrasat dadeau jos un kil pe saptamina fara sa faca nimic. Eu n-am slabit nici 100 de grame pe saptamina, desi overall nu cred ca am depasit 1200 de calorii pe zi. In ideea ca alaptatul consuma cam 500 (asa scrie la carte) si cu 700 de calorii e imposibil sa nu slabesc. Ei, na ca se poate. Organismul meu, care in general e destul de decent, refuza totusi sa renunte la oribilele rezerve.

Prin urmare, de azi incep campania “Minus 15″, calculul e simplu: am 65 de kilograme, trebuie sa ajung la 50 (bine, eu ar trebui sa am 45 de kg, dar sa nu ne intindem prea mult).

Nu stiu nici o reteta minune, asa ca ma rezum la clasicul regim (mai degraba niste principii pe care le-a descris Ralu mai bine si pe care le impartasesc si eu, din care mai reduc orice ar putea fi ingrasator) si…sport. O sa-mi trebuiasca o vointa de fier ca in cele citeva ore pe care le am libere sa fac gimnastica si sa nu citesc, scriu pe blog, stau pe net, vorbesc pe mess cu prietenii. Adica ceea ce fac eu de obicei. Dar asta e, viata e dura, iar eu refuz sa fiu o mama supraponderala. Bleah! Orice sugestie menita sa accelereze procesul este binevenita!

Ca sa nu va dati seama cit sunt de obsedata de subiect o sa anunt pe blog doar milestones-urile (adica cind scap de cite 5 kilograme).:)

Like

Unlike

Share on Facebook

Inspirata de prietena Ralu, care a intocmit o lista cu cele 10 principii ale unei vieti sanatoase (pe care le impartasesc si eu, de altfel, ca nu degeaba am tot vorbit si citit noi pe tema asta), m-am gindit sa fac publica lista mea cu cele 7 pacate culinare ale mele. Si anume acele alimente/combinatii pe care, desi sint constienta ca nu sint tocmai in regula, nu ma pot abtine sa nu le consum ocazional. Sa nu credeti ca sint fie fara de prihana in acest domeniu sau, din contra, vreun lup moralist atunci cind voi fi zarita in oras cu vreun copanel rumenit in mina.:) Nu, sint doar un om care se straduieste si el cit poate.

Asadar, za list:

1. Cerealele Cinis Minis. Or fi ele integrale, dar au mult zahar si…gust spre deosebire de fulgii de ovaz regulamentari. Imi pare rau, din cind in cind ma napustesc asupra unui bol de lapte cu Cinis Minis.

2. Laptele. Stim cu totii, americani, romani, extraterestri ca un om are nevoie de lapte doar in primii 2 ani de viata. Atit.Ca orice mamifer cu capul pe umeri bea lapte doar cit este pui. Atit. Mai tirziu in viata, laptele devine un aliment care face mai mult rau decit bine si oricum, nu are nici un sens sa fie consumat. O zic nutritionistii, nu eu care, citeodata, la ceas de seara  imi torn in taina o cana de lapte caldut indulcit cu niste miere. Pentru un somn mai bun. De parca as avea nevoie.

3. Mincarea de la chinezi. Nu as studia niciodata ingredientele, stiu doar ca este foarte buna si, ca sa ma simt cit mai putin vinovata cind o consum incerc sa-mi iau doar preparate din legume. Pui, cel mult.

4. Ciocolata, inghetata sau vreo tarta. Citeodata, pofta cea rea pune stapinire pe mine si atunci ma dedau la un desert…nepotrivit. Rar, rar, jur!

5. Sarea. Am redus-o, dar nu eliminat-o. Of!

6. Otetul. Inlocuirea lui cu lamiia s-a dovedit a fi mai dureroasa decit lasatul de fumat. Oricum, procesul nu este finalizat.

7. Amestecul peste/cartof. Astea doua alimente nu trebuie sa se amestece, chit ca pestele e pe gratar, iar cartoful fiert/copt. Este insa mincarea mea preferata dintotdeauna asa ca, din cind in cind, ma fac ca uit de principiul asta si scap in farfurie cite un cartof pe motiv ca ma frige la degete!

Si pentru ca am observat ca mai multi sunt preocupati de acest subiect, dau si eu leapsa asta: lui ecostin (care reaminteste de ziua obezitatii care se apropie cu pasi repezi), malditei (care vroia va scrie si ea un post acid despre obiceiurile si pastilele romanilor de Pasti), lu’ anurim (care s-a hotarit si ea acum ceva timp in urma sa se mai indrepte …culinar). Si bineinteles, lui Ralu ca de la ea a pornit toata treaba. Prin urmare, sa fiu clara, intrebarea e: care sunt cele 7 alimente pe care continui sa le maninci constient fiind ca-ti fac rau?

1 person likes this post.

Unlike

Share on Facebook

Nu stiu daca ma enerveaza ceva mai tare decit reclamele la pastilele pentru digestie difuzate intens inainte de sarbatori. Nu se poate asa ceva, sa incurajezi si sa ajuti un om sa bage in el pina explodeaza, intra in coma, ajunge la spital, crapa. Adica nu e de ajuns ca romanu’ de rind oricum isi umple masa cu 100 de feluri de mincare grasicioase si imposibile? Nu e de ajuns ca, probabil dupa ce tine post, “gusta” din toate cite putin si apoi cade lesinat abia respirind? De ce fix in momentul asta, cind poate are o sansa sa devina constient de raul pe care si-l face si ar fi cel mai mult probabil sa ia o pauza, intervine pastila. O inghiti si o iei de la capat. O, Doamne! Dar nu mai bine le turnati cianura direct pe gitlej? De ce sa-i mai lasam sa se chinuie in sesiuni periodice de balotat?

Stiu ca cineva imi spune Food Nazi, dar sincer, voua chiar vi se pare in regula ce se intimpla?

Later edit: Iata si optiunile pe care le aveti, concret!

1. Salvarea ta e No-spa

2. Sarbatori fericite cu Triferment!

3. Colebil – Manici cu spor, digeri usor!

Like

Unlike

Share on Facebook

La a treia oala de ciorba devorata in numai 2 saptamini, sunt pregatita sa recunosc: “My name is Joe and I have a loboda problem!” Nu prea am explicatii logice pentru ce s-a intimplat, ci doar o temere: sa nu iasa Ozzy verde!

Cu prima oala de ciorba m-am luptat singura. Babicu’ s-a panicat ingrozitor cind, la intrebarea aruncata intr-o doara la telefon “Noi ce mincam azi?”, i-am raspuns sigura pe mine: “Ciorba de loboda”. Drept care, inainte sa ajunga acasa, s-a oprit la Waterloo si a bagat pe nerasuflate un ciolan cu stoemp de varza. Astfel, a gasit puterea de a ignora total fiertura de frunze.

Pe a doua ciorba nu avea de gind sa o fac. Numai ca am avut drum prin piata si nu m-am putut abtine sa nu iau iarasi loboda si stevie si leustean. Pur si simplu. Am ajuns acasa si am preparat in fuga a doua incarcatura. Ma gindeam ca, la o adica, o sa o hranesc si pe sor’mea. N-am mai apucat. Ciorba s-a terminat in numai 2 zile, pentru ca, de data asta a bagat si Babicu’. Drept multumire si recunostinta ca urma si o friptura de porc.

A treia a fost un gest de resemnare. Sint dependenta!

Like

Unlike

Share on Facebook