Bebe Planta si prietenii

Am ajuns si noi la impadurire cu o saptamina si o ora mai tirziu. Adica, initial ne-am inscris pentru 7 noiembrie, insa n-a fost chip, dupa cum v-am povestit aici. Si apoi, semn ca ne-am revenit, ne-am prezentat in toata splendoarea noastra agricola, simbata urmatoare, la locul plantarii.

N-as putea sa va spun exact cum am ajuns sa iubesc plantele, insa s-a intimplat. Mai exact, vara asta, m-a apucat pasiunea pentru agricultura la ghiveci, pe balcon. Nu pot sa ma laud (inca) cu poze cu o vegetatie luxurianta, insa va spun cu mina pe inima ca am salvat si revigorat miraculos citeva din plantele de pe stoc. Le-am schimbat ghivecele, pamintul, udat, curatat frunzele de praf. Am plantat citeva seminte: lamii, portocali, busuioc, ardei iuti si chiar unele de baobab (stiti ca eu gindesc la nivel macro). Cel mai tare, insa, nu e asta, ci faptul ca Ozonu si Pizza m-au ajutat mereu, el din curiozitate, ea din dorinta de a se minji cu namol pe miini si pe picioare. Chiar si asa, a observat plantele care cresteau si le striga “bebe”. Le-a mingiiat, le-a pupat, le-a dat chiar lapte, le-a invelit cu paturici sa faca nani.

Asa ca voluntariatul pentru plantat a venit ca o prelungire fireasca a gradinaritului nostru. La un alt nivel, totusi.

Am ajuns la Poroschia si oamenii din “Padurea copiilor” ne-au facut un instructaj despre cum se planteaza un copacel. Asa ca acum stiu si sunt tare mindra de mine. Nu pot spune ca ma si desscurc, am mari dificultati in a sapa o groapa.

12244136_10205195473750892_964373332_n

Aici stateam asa doar la deruta, gropile le-a sapat Babicu’.

Noi, restu’, am bagat copacei in gropi, i-am tinut drepti, am afinat pamintul, l-am batatorit (in special Ozonu’) si am invatat sa facem diferenta  intre un tei si un frasin (ca ne trimitea Babicu’ dupa puieti). Yeey!

Pe linga copaci, copiii s-au ocupat cu gasitul si impartitul rimelor si viermilor ciudati de pamint.

Azi, oamenii din proiectul “Padurea copiilor” imi trimit un mail de multumire, desi ar fi trebuit sa fie invers. Asadar, multumim si noi!

“Pe 14 noiembrie, viitoarea padure de la Poroschia a crescut cu aproximativ 3000 de puieti, iar acest lucru a fost posibil datorita voua!”  Voua, adica tututor participantilor, ca noi am plantat doar citiva 🙂 si am plecat si mai devreme, ca adormise  puietul nostru mic linga surorile rime.

E prima actiune de voluntariat la care ii ducem, insa planul e sa avem o activitate de acest fel cel putin o data pe luna.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *