Basme cu cai. Visul Cavalerului Alb

Am fost in week-end la spectacolul Balaurul, un spectacol cu cai adevarati, cavaleri, un balaur care scotea foc, un Imparat Verde si o surpriza de final (pe care n-am s-o dezvalui, evident, ca nu de asta am fost). Am mers pentru copii, dar ne-a placut la fel de mult, ceea ce nu prea se intimpla la activitatile de genul asta. Stiti cum e, ii duci undeva, iar tu stai acolo, in public sau pe linga, cercetindu-ti, discret contul de Fb pe telefon. Te bucuri ca ala micu’ se distreaza, te panichezi cind nu, si vrea acasa si tu ai dat bani pe bilete, si nici n-ai un plan B.

Dar n-a fost cazul, si Ozonu’ si Pizza au stat nemiscati, fascinati. Caii sunt minunati, frumosi, frumosi si nimeni nu-si putea lua ochii de la ei. Cavalerii indeminatici, povestea simpla, usor de urmarit, i-a prins timp de o ora si jumatate, ceea ce iar nu e putin lucru.

Si, surpriza diminetii de duminica, e ca si Babicu’ a fost prins la fel de tare. Se foia pe acolo cu ochi stralucitori, facea poze. “Sa scriem despre ei, sunt buni!”, imi mai zicea din cind in cind, prin “sa scriem”, intelegind, desigur, ca eu sa trec la fapte cit mai repede. Se furisase in cetate cind Cavalerul Alb a venit galopind spre el sa-l intrebe cine e si ce face. A raspuns ca un fotoreporter cu experienta: “Suntem de la ozzy.ro”. M-a distrat foarte tare, pentru prima data asa, pare ca, stiti voi, “suntem un blog serios”.

Cavalerul Alb l-a intrebat daca o sa scriem frumos despre ei. Da, mi-as dori sa scriu si mai frumos decit am facut-o, pentru ca se vede si se simte ca toata lumea, de la cal pina la om, a pus suflet in spectacol. Asa cum aveam sa aflu facind putin pe reporterul (acum, daca fotograful era in actiune, doar nu era sa stau degeaba; fotograf fara reporter ar fi un fel de cafea fara lapte), Basme cu cai este visul indeplinit  al Cavalerului Alb, Vali Vasilescu pe numele lui. Vali e cascador coordonator si horse master si, pe linga toate lucrurile pe care le face, isi dorea sa aduca in Romania un spectacol cu cai pentru copii. A reusit anul asta, in iunie, iar in lunile astea au avut citeva reprezentatii.

Dupa ce am plecat, si eu si Babicu’ ne-am dat seama ca ne-am fi dus si in culise sa vorbim cu toti oamenii, sa-i felicitam, sa mai aflam povesti despre cai. Cristina, partenera de basme lui Vali, imi spusese ca de exemplu, calul maro din spectacol (ah, nici n-am intrebat cum il cheama, ce reporter varza sunt) fusese luat de la niste tigani cu 10 ani in urma si salvat pentru ca se afla intr-o stare foarte rea.

Dar, cel mai probabil, o sa mai mergem la Basme cu cai, mai ales ca la anu’ se schimba povestea. Siiii, mai cresc si copiii, caci, cine a inceput sa biziie imediat dupa aplaudele de final: “Si acum ce facem?” “Unde mergem?”, “Aveti un plan?”

Mda, fiecare cu povestea lui. Multumim Cavalere Alb pentru a ta! 🙂

Locatie: Soseaua Chitilei, nr 284, Bucuresti

Bilete: 40 ron/ 30 ron/ 23 ron, in functie de categorie.

PS: Acest articol face parte dintr-o serie de articole despre oameni si idei misto pe care vreau sa le adun pe blog, aici, fara nici o alta recompensa decit speranta si bucuria ca va afla cit mai multa lume despre ele. Am mai scris si in trecut articole asemanatoare, insa abia saptamina trecuta mi-a venit ideea sa o fac asa, organizat cu fotograf Babic and stuff. Am deja o lista cu afaceri la inceput, unele nou descoperite, unele restante, toate care au legatura cu copiii, cu timpul si cu selectia mea personala (la fel de personala ca si blogul). Sa vedem ce o sa iasa. 

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 3

  1. AlinaD says:

    O intrebare pentru speriati de bombe ca al meu: e muzica data tare? Galagie multa? Multam frumos!

  2. Joe says:

    Deloc. Si daca e mai sperios, va puteti aseza in ultimul rind al tribunei, se vede perfect.

  3. AlinaD says:

    Super. Ia sa ma uit sa vad cand e urmatorul spectacol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *