Ardeiul iute al sperantei

Azidimineata am fost bucuroasa sa vad primul ardei iute iesit din semintele pe care le-am primit anul trecut la Rosia Montana. Aproape ca-mi luasem gindul ca va da fructe, dupa un an in care a tot inflorit si apoi nu s-a intimplat nimic.

Iarna, a stat in casa, pe pervazul ferestrei din dormitor (asa cum eu, imi place sa dorm cu ardei iuti la cap). Tot inflorea si nimic. Cind Babicu’ mi-a spus ca trebuie sa-l polenizez, am crezut ca glumeste. “Cum adica sa-l polenizez? Sunt bondar sau ce?” “Pai sta in casa, nu ajunge la el nici o insecta, ia un betisor de urechi si trece-l din floare in floare”, mi-a spus gradinarul prim al vietii mele. Am crezut, din nou, ca e cu capul, pina cind am vazut recent o stire cu chinezi care chiar fac asta, pentru ca nu mai exista albine prin zona.

Mi-am vazut de ale mele dupa ce am scos ardeiul pe balcon ca a venit vara.

Si azi am iesit pe balcon cu ale mele ginduri sa ud florile cu ele si cu apa. Si iata-l, in toata splendoarea lui. Cineva mi-a si-a facut treaba. šŸ™‚

Ceea ce nu pot spune ca se intimpla in micul Story Studio (firma mea de scris, in caz ca va intrebati ce e asta). Treaba e ca Paienjenel e aproape gata si urmeaza sa intre in tipar cit de curind, iar eu lucrez la o campanie de marketing pentru el. Dupa ani de zile in care am facut asta pentru altii si am fost nefericita. De fapt nu chiar total nefericita, partea de idei si de scris mi-a placut mult intotdeauna, insa partea de organizare, de executii cu executare era mereu un cosmar pentru mine. Mi-am promis ca nu mai fac (executii cu executare), dar iata-ma-s.

Partea buna e ca acum e pentru ceva in care cred. Asta e o noutate. Si ca, la Story Studio, avem a flat organizational structure, adica sunt eu cu mine si schimb idei vorbind singura (ca Bugs Bunny, schimbind rapid locul interlocutorilor). Astfel, procesul de aprobare al ideilor e foarte rapid.

“Joe, mi-a venit o idee pentru carte!”

“Care, Joe?”

“Asta”

“Foarte buna, Joe. Hai sa o facem!”

“Facem? Care “facem”?”

“Ei, intelegi tu, hai sa o facem – tu. Baga repede un ppt, afla un contact, da un mail, da un telefon. Sunt sigura ca vei reusi, Joe! Am mare incredere in tine.”

“Bine, Joe, iti multumesc!”

“Si mai repede, te rog, nu avem timp. Nu stiu cum iti vin ideile astea pe ultima suta de metri, Joe”

“Nici eu nu stiu, Joe”.

Si asa imi petrec eu zilele astea, fara nici un bondar concret pentru polenizare, insa cu multi prieteni care ma ajuta.

Sper ca planta mea va face destui ardei iuti sa le daruiesc fiecaruia cite unul in semn de multumire.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *