Alaptatul in public

Se pare ca m-am inselat cind credeam ca nu e prea mult de spus despre alaptat. Sau mai bine zis, chiar daca eu nu prea am ce sa zic despre acest subiect, alte mame au, si si mai multe sunt interesate. Pina acum, articolul lui Osman e cel mai citit luna asta, iar o alta prietena de-a mea, Cristina Panait, mi-a dat spre publicare si experienta ei. Iat-o!

Despre alaptatul in public

Respect si chiar admir decizia femeilor care alapteaza in public.  Pentru mine insa, cel mai natural lucru din lume, alaptatul, nu a parut sa fie atat de natural in public.

Sa incepem cu argumentele legate de “expunere”.

Chiar de la inceput am fost sincer incurcata si uneori deranjata de persoanele care credeau ca nu e nicio problema daca raman in preajma mea cand vreau sa alaptez. Nu am inteles si nici nu am apreciat indemnurile lor de a-l pune pe Radu la san indiferent de locul in care ne aflam. “Ca sa se linisteasca” sau pentru ca “pare ca ii e foame”…

Nu sunt neaparat o persoana pudica, dar pur si simplu nu am inteles de ce ar fi in regula sa imi arat sanii in preajma oricui, fie ei prieteni, socri, veri, samd. Nu fac asta in mod normal, natural, de ce ar trebui sa se schimbe totul doar pentru ca alaptez? Cand merg la restaurant cu prietenii nu imi descopar cate un san din cand in cand, de ce ar fi natural sa fac asta doar pentru ca alaptez? De ce sa ma expun privirilor indiscrete sau intalnirilor stanjenitoare in parc, cand alaptez? Pur si simplu nu am vrut sa imi arat sanii oricui si oricand, chiar daca in perioada alaptarii sanii sunt mai degraba “utilitari” decat sexuali.

In plus fata de toate acestea, au venit si argumentele legate de ce a insemnat alaptatul pentru mine.

Din momentul in care Radu a inceput sa suga (la 3 saptamani, pana atunci plangand cam de 20 de ori pe zi cand incercam sa il pun la san), am simtit ca alaptatul este un lucru intim, un moment special, un moment in care eu si puiul meu eram conectati din toate punctele de vedere. Impartaseam aceeasi multumire, tandrete, liniste  si confort fizic si psihic. Iar pentru mine sentimentele astea nu au fost inlaturate nici de durerile cumplite cauzate de mastita, nici de oboseala cronica, nici de grijile (nu putine) legate de sanatate. Momentul in care Radu incepea sa suga era momentul in care totul devenea sigur, echilibrat, normal, natural.

Cel mai adesea eram doar noi doi cand alaptam – eu si micul mancacios. Din cand in cand ne tineau companie Mihai (tatal lui Radu si sotul meu), Catalina (matusa lui Radu si sora mea), sau Ioana (bunica lui Radu si mama mea). Si rar, foarte rar, cate o prietena buna venita in vizita. Asa am fost eu, nu am simtit ca vreau sa impartasesc momentul special al alaptarii cu toata lumea.

Alaptatul este un lucru natural si si e adevarat ca atat corpul femeii cat si perceptia asupra lui se schimba in perioada sarcinii, lauziei, alaptarii. Pentru mine insa a fost naturala si dorinta de a-mi proteja intimitatea si spatiul personal.

Despre experienta mea in timpul alaptarii

Radu, micul gigant, dupa cum i-au spus asistentele de la spital, s-a nascut cu 4,8 kg si un dezinteres total pentru san. Doar apropierea de san declansa crize de plans.

Ajunsa acasa, am inceput sa folosesc pompele de san. Sarguincios. Prea sarguincios. Radu consuma laptele cu biberonul, eu mi-am dereglat organismul care producea mult prea mult lapte. Cred si acum ca daca as fi avut tripleti as fi putut sa ii hranesc pe toti.

La trei saptamani, cand eram in pragul colapsului fizic din cauza instrumentului de tortura denumit pompa de san, am ascultat-o pe pediatra si am decis sa fac o ultima incercare. Principiul  – cine e mai incapatanat, eu sau el? Asa ca am trimis pe toata lumea de acasa si am incercat timp de trei ore sa il pun la san. El tipa, eu nu ma lasam. El tipa si mai tare, eu tot incercam. Intr-un final glorios, cand era mititelul rosu, inlacrimat, transpirat si extenuat, a cedat. A inceput sa suga!

Si nu s-a mai oprit. In primele 3 luni parea ca suge mereu. Manca mult, mesele durau mult, (uneori si o ora), notiunea de program ne era necunoscuta. Dar a si crescut pe masura!

Intre timp am facut mastita, de mai multe ori… Prima data a fost cumplit, nu mai aveam putere nici sa merg, ma durea corpul la orice miscare. Dar am continuat sa alaptez, chiar daca am luat antibiotic.

La 5 luni am inceput diversificarea, la 6 luni m-am intors la birou.  Am continuat sa alaptez si nu i-am dat deloc lapte praf. Pana la 9 luni.

Ma gandeam oricum ca a cam venit momentul, nu prea mai aveam lapte, Radu nu mai parea foarte interesat de subiect, eu nu m-am straduit sa ii retrezesc interesul. Pentru mine a fost momentul bun sa incheiem acest capitol. Si cred ca si pentru el.

Am plans cand am crezut ca il pun ultima data la san. Si nu m-am putut abtine si l-am mai pus inca o data, peste doua zile. Am plans din nou. Ultima data.

Daca ai si tu o poveste din viata de parinte, trimite-o la [email protected] si eu o voi publica!

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 3

  1. Alexandra says:

    Cristina, m-ai induiosat si pe mine pina la lacrimi la final. 🙂 Sint total de acord cu ceea ce ai scris. Desi inca nu sint mamica, nici mie nu mi se pare normal sa te expui in public doar pentru ca ai un sugar de hranit si pentru ca nu e nimic rusinos in asta.

    Nu stiu daca as incerca varianta cu “sub prosop” sau alt fel de val/acoperitoare care sa protejeze intimitatea, fiind totusi in public, insa vroiam sa te intreb pe tine daca ai facut asa ceva vreodata. Adica daca ai fost nevoita cumva, fiind plecati de acasa, Radu mic sa ceara papa si tu sa cauti un loc mai linistit, dar totusi sa protejezi intimitatea alaptatului cu o astfel de metoda…? Multumesc

  2. Joe says:

    Inteleg unde bateti, dar nu sunt de acord cu voi. La inceput, mi-a fost si mie rusine, apoi alaptatul a devenit o rutina pentru amindoi, asa ca nu mi-am mai batut capul prea mult cu locul unde se intimpla. Daca ii era foame, il hraneam, oriunde, oricind. Intre a fi constrinsi de un program (care la inceput e din 2 in 2 ore) si a ma expune, aleg varianta 2. Bineinteles ca esarfa e o posibilitate de a expune cit mai putin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *