Adevaratul (mos) Craciun

Multi dintre cei care ma cunosc imi spun ca sunt un Grinch veritabil. Si e adevarat. N-am nimic cu Craciunul, nimic altceva decit ca il resimt pe inca un eveniment in care trebuie sa fim fericiti, zen. Acum fugim la supermarket pentru provizii, acum la mall pentru cadouri, acum suntem in familie, acum mincam, acum bem, acum luam o pastila de bila, acum, acum, acum. Semnificatii pierdute intr-o goana infernala care se termina, cu aprobarea societatii undeva prin ianuarie (ca si de Revelion trebuie sa ne distram, nu?).

Cu gindirea asta, intelegi, probabil, de ce n-am fost niciodata intr-un teambuilding de buna voie si nesilita de nimeni.

Acestea fiind spuse, Babicu’ s-a apucat de facut cirnati in seara zilei de 1 februarie. Cind altii visau  la primele frunze de loboda rosie, el lucra ca un alchimist la “reteta secreta a cirnatilor Babicu’ “. In virtutea valorii care ne anima “toti pentru unul si unul pentru toti”, Ozonu’ a suflat in mate (e vina mea ca a facut o pasiune din asa, i-am zis la un moment dat ca e ca si cum ar sufla in fundul porcului si el ar incepe sa zboare, si sa zboare, ca un balon….), Ana si cu mine am rasucit cirnatii. Apoi am strins si am revenit la all season work – lego stuff.

Si, in timp ce stateam pe covor cautind piese mici, minuscule numai ce-mi vine sa-l intreb.

“Auzi, tu ce parere ai despre Mos Craciun? Crezi ca exista?”

“Nu stiu ce sa zic….una de doua, te rog”.

Ii dau o piesa cu doi tumburuci si revin.

“De ce nu stii?”

“Pai ati putea sa fiti voi care va duceti tiptil la magazin, cumparati cadouri, le ascundeti si apoi le puneti sub brad. Una de una.”

Astea cu un tumburuc sunt imposibil de gasit. Tumburuc in carul cu fin.

“De unde ti-a venit ideea asta? Ai vorbit cu cineva despre asta?”

(daca urasc ceva pe lumea asta este sa-mi ia cineva “the big disclosure” in poveste sau in realitate.)

“A, nu, asa simt eu”.

Si atunci simt nevoia sa iau cuvintul si sa-i spun ceva cu adevarat important.

Zic: Tudor, iti zic acum ceva cu adevarat important. Intotdeauna, dar intotdeauna in viata ta, sa tii cont de ce simti. Imi promiti?

“Da, una de patru, te rog.”

Mos Craciun exista. Mai ales de 1 februarie.

PS: The big disclosure a “retetei secrete de cirnati Babicu’ o vom face de 14 feburarie. Pe de o parte, are nevoie de putin timp sa vada daca rezultatul se ridica la nivelul asteptarilor lui, pe de alta parte, ce alta sarbatoare ar fi mai potrivita?

Si pe de a treia parte, pentru ca si eu nevoie de timp sa-l conving cu dezvaluirea secretului. Il suspectez ca vrea sa il tina ascuns pina in ultimul moment, cind, cu ultima suflare, sa sopteasca: Dragii mei copii, va las mostenire…

“da, tati?”

…cea mai de prêt comora….

…da?…

…reteta mea secreta de cirnati…

Genu’ de dialog pe care il pot preveni daca am un link cu ce trebuie.

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Laura says:

    Eu am incercat sa port cu Eliza conversatia cu Mos Craciun. I-am spus fara prea multe inconjururi ca parintii cumpara cadourile (nu ca Mos Craciun nu exista). Si mi-a taiat-o, scurt pe doi: “stii ceva, eu refuz sa cred porcaria asta!” Asa ca am renuntat momentan.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *