Aalborg. Tak, tak, dar pina cind?

Orasul nu ne-a placut, e industrial, are un port mare, un pod, e pe alocuri trist. Un fel de Galati de Danemarca. Bine, la Galati, n-avem pod, dar in rest aveam de toate. Insa merita mentionat, pentru ca a venit la pachet cu o gramada de descoperiri.
Nu stiu cum am reusit sa-l atrag pe Babic de partea intunecata a dezorganizarii, asa ca atunci cind ne-am hotarit sa mergem la Alborg, nu mai erau bilete de autocar. Am cautat repede o alternativa si, ce sa vezi, am descoperit gomore.dk, un site de ridesharing. Am rezervat doua locuri in masina unui tip care mergea la Alborg. Era ora 10 asa cum arata laptopul meu, nenea ala pleca la 10.45. Dupa ce s-a panicat un pic, Babicu’ a primit si un bonus neasteptat: o ora in plus, caci eu nu-mi fixasem ora de la laptop dupa ora noua.
Tipul cu care am mers, Lars era “tv producer” cu care am impartit ingrijorarea fata de viitorul televiziunii. Bine, el, spre deosebire de mine nu era numai ingrijorat, ci se si apucase de facultatea de arhitectura, ca sa aiba si el un job cind n-o sa se mai uite nimeni la tv. Ca sa nu par nici eu mai prejos (probabil ca e de la sine inteles ca toti care lucreaza in tv au un plan b, cel putin astia la nivel international), i-am spus ca da, si eu visez sa scriu carti pt copii si sa traiesc din asta. Tipul, vizibil miscat, se intoarce aproape miraculos spre mine (era f inalt, si avea o masina foarte mica, de atingea cu capul plafonul) si imi zice: Cristina, follow your dream!”. I-am promis ca asa o sa fac. E amuzant ca tv producer in Danemarca nu inseamna tv producer ca la noi. Adica el era mai mult un regizor si mai si filma, nu era in nici un caz the “guy with the money”. Dar omul era simpatic: cred ca avea 2 m, doi copii dintr-o casatorie anterioara, o prietena si un copil de 3 luni acum si ciuda ca, desi tv-ul la care lucra avea statie si in Arhus, el lucra la studioul din Alborg.

Ne-a lasat in centru, dindu-ne citeva sugestii de locuri in care am putea sa mergem si parind oarecum nedumerit si ingrijorat din nou ca n-o sa avem ce sa facem pina seara in orasul ala.
Asa era, n-am fi avut ce sa facem. Numai ca noi am gasit. Desi destul de trecuti si neiesiti din casa, inca nu ne-am pierdut abilitatea de a identifica o circiuma cu potential. Spuneti-i intuitie sau experienta, noi am spus doar tak. Ne-am asezat la o bere si cind, ce sa vezi, din una in alta am inceput sa ne certam discutam in contradictoriu. Si ne-am certat asa, pret de citeva beri, caci nici de asta nu mai avusesem timp in ultima vreme, in principiu din cauza copiilor. Stiti cum e: nu te certa de fata cu ei ca-i traumatizezi, nu te certa nici cind dorm, ca-i trezesti, aminasem destul de mult treaba. Dar am rezolvat. 🙂 Apoi ne-am dus si am mincat ceva si apoi am sters-o spre punctul de intilnire cu al doilea sofer go more.
Il chema Pharthipan Balasubramaniam (dar noi i-am zis repede Martipan), era din Sri Lanka (dar de la 10 luni statea in Danemarca, deci, practic, era un danez brunet), avea un apartament inchiriat in Arhus (in cladirile ciudate de pe malul marii) si o prietena care-l astepta acasa. Problema lui era ca trebuia sa faca naveta in fiecare zi, ca in Alborg isi gasise job, prietena nu voia sa se mute, etc. In sfirsit, se simtea ca era foarte implicat in relatie, a spus ca a fost chiar si la Ikea cu prietena si parea destul de zen fata de faptul ca ea nu respectase lista si luase multe alte prostii. Cred ca erau destul de la inceput.

Alaturi de Martipan, in fata, mai statea un alt pasager, un ucrainian, Lauren, sau asa ceva. Tipu’ facea aici scoala si muncea, dupa ce muncise deja la el in tara si in Ungaria, unde vinduse otel. Stia o gramada de lucruri despre Romania (gen, citi m are Virfu’ Modoveanu), fusese peste tot, a zis ca a ajuns pina la Buzau, asa se lauda. Si cind am auzit eu una ca asta, imi zic, ia sa-l testez cu Galatiul. Final frontier. Ai fost sau n-ai fost? Surpriza, fusese, acolo era concurenta la vindut otel.
A fost frumos cu gomore.dk si la jumatate de pret fata de autocar. Am deja profil acolo si un review, mi-a dat Martipan 5 stele.
Cred ca mi-ar fi dat si Lars niste stelute, ca intre colegi, numai ca n-avea cum, ca drumul cu el nu l-am book-uit efectiv pe site, ci la telefon, pentru ca inca nu ma aprobase sistemu’. Fiind din scurt (chiar si pt mine), i-am dat mesaj sa vad daca e liber si a zis ca da si ca-i platim la destinatie. Deci, v-am zis, nu-i “the guy with the money”, dar nu-i nici “the guy with the stars”. “Follow your dreams, too, Lars!”

 

Din aceeasi tara:

http://ozzy.ro/am-trait-intr-o-tara-fara-coruptie-in-vacanta/

http://ozzy.ro/billund-o-baie-de-multime-lego/

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *