In ultimul timp, ne confruntam cu un flagel mondial: datu’ cu curu de pamint. Tot mai des si tot mai energic. Cum nu-l las sa fac fix ce vrea el, incepe circul. Citeodata, nici nu ma apropii sa-l iau de la locul faptei. Ii zic doar “n-ai voie acolo” si incepe sa urle fara sa paraseasca zona. Si nici nu-i interzic mare lucru in viata de zi cu zi, uitati la ce activitati ma refer: balacitul in apa de la wc, zdranganitul mopului in caldare, scosul pungii de gunoi din gunoi si manevratul maturii. Daa, inchid usa de la baie, duc pe balcon toate ustensilele, inchid cosul de gunoi, insa cum necum gaseste mici portite de acces catre ele si atunci sa te tii.
Bun. Prima data trag aer in piept si ma indrept catre el, inabusindu-mi instinctul de a-l lua de acolo brusc, fara prea multe vorbe si ii explic (asa am citit, ca trebuie sa fii epic cu copilul) ca sunt multi microbi care o sa-l imbolnaveasca, etc. Nici un rezultat. Apoi imi amintesc de recomandarile cele mai frecvente in cartile de pishologie: vorbiti-i cu voce blinda, dar ferma.
1. (voce blinda, dar ferma): Tudor, apa din wc este foarte murdara si plina de microbi uriti si periculosi. Nimic.
2. (scadem un pic procentul de blindete, crestem fermitatea): Tudor, te rog frumos sa pleci de acolo. Tipete.
3. (ma focusez pe fermitate): Tudor, nu ai voie acolo. Hai cu mama sa-l vedem pe Bizz. Se opreste din plins, zimbeste.
4. (fermitatea pune stapinire pe mine si se transforma intr-un rastit care nu razbate, totusi la vecini): Tudor, o sa incetezi acum. Risete in hohote. Se pare ca fermitatea nu ma prinde intr-un mod convingator.
Atunci trec la strategia nr 2, luatul pe sus. Copilul incepe sa urle, sa se zbata, apoi, in final sa se lase moaaale, ca o rima, sperind sa alunece spre locul de unde l-am luat.
Il iau in brate, voce blinda: Tudor, hai sa ne calmam impreuna. Efect total opus, zici ca-l tai.
Actiunea nr 3. Iau copilul pe sus, inchid baia, de ex, il pun jos, in hol. (jos, pentru ca el ramine moale si protestatar).
Tudor, uite-i care-i faza. Stai aici, plingi, zbate-te cit poftesti. Eu ma duc in sufragerie. Cind termini, ma gasesti acolo. Te pup, pa!
Si plec.
Nici nu apuc bine sa verific un mail, ca el e linga mine, ca nou. Si nici nu avem un hol atit de lung, incit sa zici ca lungul drum catre mine l-a facut sa uite….
Deci faza cu “blind, dar ferm” ramine pe altadata. Sau pentru parinti cu mai multa rabdare decit mine.
Corect .
Povestesti cu foarte mult umor, m-am amuzat copios, desi, in momente din astea mie numai de umor si amuzament nu-mi arde! Si eu incep tot cu o explicatie, pe care apoi incerc sa o dezvolt pe un ton “bland, dar ferm”. Inevitabil, totul se termina si la noi cu “luatul pe sus”. Si la fel, dupa aia, fata mea e ca noua, dulce si zambitoare! Daca descoperi si alte metode, care functioneaza, abia astept sa ni le impartasesti!
Idem, la noi asta cu explicatul nu a functionat deloc.
A functionat, eu plec, faci ce vrei, urlat inca 5 minute si dupa venit cu coada intre picioare. Eu cred ca psihologii astia de scriu carti nu au copii, altfel nu imi explic cum dau sfaturi din astea…
Poti incerca cu distragerea atentiei, desi fi-meu face foarte curand trei ani inca tine. Faze de genul haaaaa, ia uite, o musca! Dar trebuie indeplinite si aici cateva conditii – musca trebuie chiar sa existe, tonul vocii sa fie plin de uimire si surpiza sincera, iar fraza trebuie urmata neaparat de plecatul de la locul crizei in cautarea mustei cu pricina sau avionului sau mai stiu eu a ce …
joe, eu chiar credeam ca am dat gres cu educatul lui stefan – si, sincer, citind cum il cresti tu, te luasem de model (deh, rolurile se inverseaza de multe ori in viata, sint de parere eu). si acum imi dau seama ca, de fapt, problemele sint aceleasi, fie ca esti single mom sau normal family, vegan sau obez pofticios, media-literate sau manelist ignorant. conteaza doar cum iese la final. except we never know when is that final point of assessment.
oricum, e genial cum ai descris etapele. jur, dar jur ca exact asa face si stefan. iar de ceva vreme ma intreb daca n-o sa-i dezvolt ceva probleme ulterioare legate de plecatul asta al meu de linga el – tocmai a ajuns la etapa in care nici nu pot iesi din camera fara sa se uite dezorientat in jur si sa nu intrebe disperat, unde-i mama, unde a plecat mama?
mami de piscotel: functioneaza citeodata, la noi de aprox. 6 din 10 ocazii. numai ca tre’sa ai la indemina toate trucurile posibile. si sa nu fii obosit. ca te simte.
Dora, nu cred ca mai caut alte metode, atita vreme cit functioneaza asta!
)))
@Alina: Poate sunt niste sfaturi corecte, poate la unii functioneaza, nu stiu. Nu degeaba or fi mari specialisti.
In alta ordine de idei, sunt de parere ca orice ai face, copilul tot gaseste ceva care sa-l “traumatizeze”: ca pleci sau ca stai prea mult, ca ii dai titza, ca nu-i dai, etc. La final, tot tu esti de vina! 
Dar, hei, sa nu ne intristam, pentru asta sunt parintii! 
@Mami de Piscotel: A functionat cind a fost mai mic, acum nici un uragan nu i-ar putea atrage atentia.
@gadjodillo: Am retrogradat?
o sa citesc de acasa tot postul, ca n-am apucat, dar la o prima vedere, am un singur comentariu: cand ii interzici ceva, nu e bine sa fii foarte epic, sa-i povestesti despre microbi (chiar crezi ca intelege ce sunt microbii????!!?). incearca explicatii cat mai simple: nu e voie, pentru ca e PERICULOS. si ii repeti. iar tonul trebuie sa reflecte nivelul de pericol… e foarte simplu sa ii arati ce inseamna periculos.
cu alte cuvinte: bland, dar ferm si (foarte) CONCIS. si tonul sa reflecte avertizarea/seriozitatea/pericolul problemei.
pe liviu l-a uns pe suflet postul asta. detesta cu pasiune sfaturile din carti despre cum sa cresti copiii.
eu mai incerc sa le aplic, dar fara succese rasunatoare, ca sa zic asa… 
)
n-ai retrogradat tu, am urcat eu pe scara self-esteem-ului meu. principiul e: daca pina si joe se confrunta cu asa ceva, inseamna ca la noi nu e totul pierdut!
@Osman: Vorbesti din carti, ceea ce e si bine, si rau. E bine, pentru ca inseamna ca daca zici asa, faci asa si a functionat la tine. E rau, pentru ca eu nu te inteleg. Sau daca (incerc sa) inteleg nu functioneaza. Acel ton care sa reflecte seriozitatea il face sa se cace pe el de ris (pardon de expresie). Stii, tare mi-as dori sa-l vad pe nea Brazelton, Sparrow si alti autori de succes in baie cu el, la o demonstratie de “cum se face”. Desi nici asa nu se pune, ghici ce, e foarte receptiv la tonul altora in afara de mine. De fapt…mi-am dat seama, ei au lucrat mereu cu copiii altora, de asta a functionat…
Si, da, cred ca daca intelege ce e o pisica, intelege si ce e un microb. I-am desenat si i-am pus si video asta, ca referinta: http://www.youtube.com/watch?v=RjFPDUi6Rd4.
inteleg perfect. nu contest ca exista si copii care accepta usor metoda “bland dar ferm”, insa a mea e ca si Tudor…. dar am noroc ca baia este singura pe care nu o poate deschide.
In rest, toata casa e un dezastru, iar datu’ cu curu’ de pamant este o activitate recurenta ce are loc de minim 2-3 ori pe zi
Mi-a trebuit si mie mult timp sa inteleg cu adevarat,sa accept,de fapt…..ca sunt diferiti.Cu fetele reuseam cu vorba,cu distrasul atentiei,cu o alta activitate,cu o explicatie,cu ceva…La mezin,nimic pare ca nu functioneaza.Copilul asta pare sa scoata mereu monstrul din mine.Adio AP,adio ani de pedagogie,adio calm si rabdare…Are asa un al nu stiu catelea simt sa faca mereu chestii care-s chiar periculoase,plus mereu mereu se da cu fundul de pamant…e super nervos si se bosumfla repede.(de altfel e fooarte lipicios si un copil minunat)-doar ca scoate o latura din mine pe care zau ca nu o recunosc…si nu o vreau. Vroiam doar sa-ti spun ca te inteleg perfect….sfaturi nu am….caut si eu,caut….Mari
@Joe Iti zic ce mi-a zis si mie bona, femeie fara nici o diploma dar cu vreo 20 de ani de experienta in crescut 4 copii in paralel. Intodeauna un strain are mai multa autoritate ca mama, cel putin la inceput.
Si personal cred ca teoria suna foarte bine, practica ne omoara, mai ales in functie de fiecare copil in parte. Nu cred ca educatia inseamna 100% , un procent maricel, cam 30% este genetica si daca e incapatanat poti sa te dai tu peste cap cu toate cartile de psihologie ca tot ca el o sa faca.
ma, te-am vazut o data in parc cum ai reactionat cand cu bicicletele si cu porumbeii. am vrut sa-ti spun atunci, dar m-am luat cu altele… Tudor era pe alee si au venit vreo 4 copii biciclisti, trecand razant pe langa el, el fiind in miscare si nepercepand pericolul de a fi lovit. te-ai alarmat, te-ai dus si l-ai luat de acolo, i-ai zis cateva cuvinte despre biciclete, si i-ai mutat repede atentia spre porumbei. daca as fi fost in locul lui, nici eu n-as fi inteles ca ar fi fost vreo problema cu bicicletele alea, si nici nu era prea clar de ce te-ai alarmat si de ce l-ai luat de acolo, motiv pt care a inceput sa planga. ti-a reusit distragerea cu porumbeii, but still… pericolul de a pati ceva de la urmatoarea bicicleta a ramas.
bine, hai sa uitam despre ton si blandete/fermitate… dar, daca te alarmezi, explica-i simplu si repetitiv unde-i buba. ramai in starea de alarmare si arata-i la modul cel mai serios ca bicicleta poate fi periculoasa daca nu se fereste din calea ei. si repeta-i asta ca sa inteleaga ca e o treaba serioasa pe care trebuie sa o tina minte.
si nu, nu vorbesc din carti, ci din cum procedez eu cu Angie. care daca primeste o replica de la altcineva/strain, de obicei vine la mine sa se asigure daca ala care i-a dat-o stie ce vorbeste. chiar daca nu face asta pe loc, mai tarziu, in aceeasi zi, ma intreaba ce si cum i s-a spus.
cat despre video-ul ala… daca tu crezi ca la 1 an si 4 luni Tudor intelege care-i treaba cu microbii din SeFeurile alea… eu zic ca la 4 ani medicina nu o sa mai aiba taine pt el…
)
scenele am vrut să scriu… SSSSScenele
))))
Dar explicatul si indepartarea fizica din situatia inacceptabila nu se exclud una pe alta.
Explicatiile insa trebuie sa fie adaptate la varsta copilului. Mai putin conteaza si este de fapt imposibil sa inteleaga la 1 an si 4 luni ce fac bacteriile si de ce EXACT sunt periculoase. Nici un specialist nu pretinde ca aceasta intelegere a fenomenului l-ar determina de fapt pe vreun copil de un an sa se indeparteze de veceu sau cosul de gunoi de exemplu…Ce ii determina la un moment dat sa se indeparteze de acolo fara scandal este fermitatea si calmul cu care parintele ii repeta ca nu este voie intr-un loc sau altul pentru ca ar fi periculos (bacterii – buba la burtica) cumulat cu luatul pe sus dupa un anumit timp in care el singur nu se indeparteaza de locul cu pricina … daca situatia permite sa fie acordat timp … daca necesita luat pe sus imediat atunci luam pe sus si apoi stam la povesti scurte si concise la un an … demonstrative daca se poate…
Calmul este important pentru a comunica ca nu te infurii pe el ci pur si simplu situatia este de asa natura … si nu e vina nimanui ca trebuie sa facem ce e de facut … simplu .. mi se pare mie
(am copii)