Ca de obicei, cu intirziere, notam: 3 luni. Una dintre marile descoperiri ale acestei virste incredibile este mina si ce poate face ea. Va rog, fiti decenti in ginduri si simtiri! 
Asadar, cit timp puteti sa stati sa va uitati neintrerupt la propria mina? Bine, fie, miscati si din degete. Deci, cit sa fie? Pun pariu ca Ozzy va si intrece, caci micutele minute par de un inepuizabil mister. Citeodata, un mister mare si umejior dupa ce a incaput tot in gura.
O minuta mica poate sa intre in gura, sa apuce jucariile, sa plesneasca parintii sau chiar copilul caruia ii apartine, poate intra in ochi, poate zgiria fata (daca mama n-ar taia unghiile imediat), poate simti cu placere diverse texturi, de la o ureche blanoasa de catel pina la materialele de pe covorasul de joaca. Totul strineste uimire si placere. Poate, de asemenea sa zboare prin aer intr-o sincronizare perfecta cu picioarele. Si ca am ajuns la ele, ce, sunt mai fraiere sa stea locului? Nici vorba! Dar gura? O, nu, are prea multe de impartasit! Asta se intimpla daca e pus pe spate, daca incercam pozitia pe burta, ei bine, avem chiar tentative veritabile de tiriire. Inca nu inaintam nicaieri, dar miscarea e buna: genunchi, cot, genunchi opus, cot opus. Capul sta sus bine de tot, dar oboseste si pica, asa, in stil pensionaresc. Keep up the good work, Ozzy!
Iata o sesiune de step a la Ozzy:
