Azi am atins apogeul carierei mele de…casnice. Deoarece, ca niciodata, am reusit sa:
- plimb catelul
- ii calc 5 camasi lui Babic
- fac curatenie generala in toata casa
- hranesc/plimb/ma joc cu copilu’ (actiuni imprastiate uniform pe toate durata zilei)
- fac gimnastica
- fac dus
- asist la ora de masaj/inot a lui Ozzy
- fac mincare (prin mincare eu inteleg 2 dovlecei si 3 ciuperci la cuptor, pe hirtie de copt si o salata) si sa maninc de 2 ori (dimineata si la prinz-seara)
- sa citesc
- sa intru pe net/scriu pe blog
Si ziua nu s-a terminat inca. O poveste de seara pentru Ozzy si o partida de sex salbatic cu Babic dupa ce adoarme copilul si voi cere oficial inaugurarea bustului meu in bronz (pe dimensiunea asta de acum)! 
)))
Asta dupa ce ieri am fost cam depresiva, recunosc. Iar Ozzy a plins toata ziua, s-a tot zvircolit, nu-si gasea locul, parca nu era el. Abia pe seara mi-am dat seama ca ar putea fi deocheat si i-am spus “Tatal nostru”. A functionat, chiar daca eu nu stiam chiar tot textul si am fost nevoita sa insfac telefonul si dau un search pe Google. Dumnezeu nu s-a suparat de lipsa mea de cultura si pustiul s-a potolit ca prin minune. (Spuneti ce vreti, eu chiar cred in lucrurile astea!)
Ha, ha, si sa vezi perfectiune cind vei face toate astea si te vei duce si la munca! Plus un MBA seara, ceva…
)))
Deci nu te grabi cu inaugurarea, caci s-ar putea sa nu beneficieze de adevarata glorie pe care dimensiunea lui o merita
Hm, nu abuzez de aptitudinile mele extraordinare. Am zile cind nu fac nimic, doar ne plimbam si dormim.