Dupa ce am nascut, mi-a ajuns pe la urechi un zvon potrivit caruia ar trebui sa o las mai moale cu fructele. Cel putin cu unele, pentru ca fermenteaza si i-ar putea da colici lui Ozica. Nici n-am vrut sa aud. Copilul asta crescuse 9 luni numai cu fructe si legume (aproape), de-mi era frica sa nu iasa verzui la fata. Nu era sa-i schimb acum brusc modul de viata si sa renuntam la o asemenea bunatate. Asa ca mi-am vazut de fructele mele, iar el de laptele lui, netulburati de colici sau de alti demoni.
Daca aparitia capsunelor nu mi-a stirnit vreo emotie speciala, la vederea cireselor imi cam pierd mintile. Imi plac ciresele albe, rosii, negre, coapte si extrem de coapte. As minca tone, daca nu mi-ar fi frica sa nu patesc ceea ce am mai patit deja in copilarie: imobilizare la pat un o burta gata- gata sa plesneasca si dureri specifice. Mi-am revenit de fiecare data dupa o zi de agonie si, de fiecare data mi-am promis ca nu mai depasesc un kilogram de cirese la o masa. Cam asta e cantitatea de siguranta.
Imi mai plac caisele coapte, piesicile tari, merele “bot de iepure”, perele verzi, strugurii cu boabe mici, galbene si dulci, pepenele rosu, ananasul, mango, citricele si bineinteles infamele banane. Voua ce va lasa gura apa?
mango si rodie! cand am descoperit rodia a fost un moment de pura fericire.
O, da! Rodia e misto ca poti sa patezi si colegu’ de linga, nu numai propriul tricou!
Dar merita!
bananele
)))
Da, sigur!
) Ai banane pe acolo sau sa-ti trimit eu un pachetel?
cirese si nectariiiiiiiiine
la cat purtati copilul n-o sa stiti cum arata/se aud colicii
Citeodata am senzatia ca el ma poarta me mine!