Ultima data cind accesam blogul asta, vineri mai exact, anuntam plecarea la parintii lui Babic. Reusisem, in sfirsit, sa-mi fac bagajul de spital, dupa ce pentru fiecare zi in care nu era facut incasam un bobirnac de la Babic conform unui pact anterior. Cu toate astea, am decis amindoi sa-l lasam acasa, convinsi fiind ca: 1. nu prea are cum sa se intimple inca, 2. daca se intimpla, oricum ajungem in Bucuresti, la spital. Asa ca am plecat cu un bagaj minim si cu catelul.
Toate bune si frumoase, am fost noaptea la slujba de Inviere si apoi la niste prieteni sa producem niste cozonac. Mama lui Babic nu facuse, a mea era departe cu cozonac cu tot, iar in mine parca daduse strechea, nu concepeam sa nu maninc atunci o felie de cozonac. Tot universul incepea si se termina cu acest produs, as fi fost in stare sa ma alatur gastii de cersetori de la biserica numai sa capat si eu. Din fericire, nu a fost cazul.
A doua zi, mare masa in familie, apoi un picnic intre prieteni. Si mai mult cozonac. (A fost unicul meu exces de la masa de Pasti, n-am avut ce sa fac). Mare veselie pe Nero care a avut de distrat doi copii energici (nepoatele nostre de 5 si respectiv 1 an jumate), apoi s-a distrat el cu niste pisici si pui de gaina. O zi reusita. Ne-am culcat pe la miezul noptii, iar pe la 3 juma, 4, ce sa vezi.
“Trezeste-te, curge ceva!”
“Ce?”, ma intreaba Babicu’.
“Pai cred ca mi s-a rupt apa, ca nu obisnuiesc sa fac pe mine!”, incerc eu un spirit.
Dupa citeva drumuri la baie si un intrat rapid pe net, ajungem amindoi la concluzia ca a fost dopul de mucus si ca mai este timp, nu trebuie sa ne panicam. Din contra, ar fi bine sa ne continuam somnul. L-as fi continuat, daca as fi putut, numai ca la putin timp au inceput contractiile. Timid, dar sesizabile. Drept care, am schimbat amindoi diagnosticul in “travaliu fals” , ca in ala normal cica nu dor de la inceput si sint si rare, si regulate, asa scrie la carte. Am incercat din nou sa dormim. Cred ca am reusit doar de vreo citeva ori sa atipesc, apoi contractiile, desi tot neregulate au devenit cam dureroase pentru gustul meu.
Pe la 8.00 am plecat din Costesti, la 9.00 eram acasa. Reintilnire scurta cu Popovii care nu stiau ce sa mai creada. Am facut un dus rapid, m-am schimbat, am insfacat bagajul. Babicu’ l-a sunat pe doctor. Pe la 11.00 eram la spital, aveam dilatatie 4. (va urma).
Loading ...
Esti foarte tare!! auzi- “Pai cred ca mi s-a rupt apa, ca nu obisnuiesc sa fac pe mine!”, incerc eu un spirit.=)) si apoi, sa stai fara panick dupa ce ti se rupe apa- mi se pare maximum!!!!! Have fun!!!;)