Recunosc, am cedat! M-a enervat groaznic ca nu puteam sa schimb formatul unui document pe Mac, mi-l encoda naspa, de fapt. Am reusit pina la urma, m-am calmat si apoi, odata cu linistea, zen-ul si alte stari care mai de care mai line s-a instalat si pofta de ciocolata. Fiecare celula a corpului meu scanda “Vreau cio-co-la-ta! Vreau cio-co-lata!”, asa ca am cedat si m-am dus tinta la dulapul unde stiam ca aveam un Toblerone din nu mai stiu ce calatorie. Nici nu m-am uitat la termen, o fi si expirat, ciocolata zace cu lunile la noi in casa: Babicu poate dar nu vrea, eu vreau dar nu pot!
Am introdus un degetel in ambalaj si am extras un triunghi. L-am hlapait. M-am mai perpelit un pic apoi am mai luat inca unul. Abia acum m-am linistit cu adevarat. As vrea sa pot spune ca-mi pare rau, dar as minti. Poate miine! Noapte buna!
Yumiii
Bravo, Joe 
Ce-as baga si eu un triunghiulet de ala 