La a treia oala de ciorba devorata in numai 2 saptamini, sunt pregatita sa recunosc: “My name is Joe and I have a loboda problem!” Nu prea am explicatii logice pentru ce s-a intimplat, ci doar o temere: sa nu iasa Ozzy verde! 
Cu prima oala de ciorba m-am luptat singura. Babicu’ s-a panicat ingrozitor cind, la intrebarea aruncata intr-o doara la telefon “Noi ce mincam azi?”, i-am raspuns sigura pe mine: “Ciorba de loboda”. Drept care, inainte sa ajunga acasa, s-a oprit la Waterloo si a bagat pe nerasuflate un ciolan cu stoemp de varza. Astfel, a gasit puterea de a ignora total fiertura de frunze.
Pe a doua ciorba nu avea de gind sa o fac. Numai ca am avut drum prin piata si nu m-am putut abtine sa nu iau iarasi loboda si stevie si leustean. Pur si simplu. Am ajuns acasa si am preparat in fuga a doua incarcatura. Ma gindeam ca, la o adica, o sa o hranesc si pe sor’mea. N-am mai apucat. Ciorba s-a terminat in numai 2 zile, pentru ca, de data asta a bagat si Babicu’. Drept multumire si recunostinta ca urma si o friptura de porc.
A treia a fost un gest de resemnare. Sint dependenta!
Trackbacks/Pingbacks
[...] acest subiect, azinoapte am visat ca am facut ciorba de loboda si a mincat! Poate si din cauza aventurii cu loboda de cind am fost eu insarcinata…Dar oare mai gasesc eu loboda acum? That’s the [...]