Nu mai tirziu de aseara insiram lucrurile pe care le mai avem de facut in asteptarea lui Ozzy. Chestiuni importante, de altfel. Si ce zi ar parea mai potrivita pentru ele decit simbata dimineata? Ei, iata ca nu-i chiar asa. Presiunea s-a dovedit a fi una prea mare pentru o fiinta ca mine, genetic neinclinata spre activitati casnice obisnuite. Asa ca am aminat totul (pentru a nu stiu cita oara 
)) si am plecat la munte! Am dat gaurile din pereti, perdelele, masinile de spalat, calcatul, aranjatul, bagajul si alte treburi de genul asta pe un picnic tihnit si cinstit in natura.
Citim o carte, ne plimbam, dormim, ne distram, mincam un dovlecel pe gratar. Si revenim duminica cu poze si povesti! Hai noroc bun!
