Azidimineata, in timp ce ma indreptam agale spre munca trec pe linga unul dintre cele citeva magazine de legume si fructe din drumul meu si ce-mi vad ochii: SPANAC proaspat. M-am oprit vrajita linga ladita plina asezata strategic in fata magazinului si pe moment, impulsul a fost sa intru si sa cumpar. Mi-am amintit brusc ca ma duc la munca si ca bietul spanac n-ar rezista nici o ora in atmosfera tropicala de acolo. Asa ca imi vad de drum.
Seara, insa, la intoarcere dau iama in toate aprozarele din drum. Dintr-un loc imi iau fructele, (multe fructe, ca sunt lacoma rau), din altul legumele. Spanacul ma astepta cuminte si verde. Intru decisa si cer un kil si ceva, sa fie rotund la pret. Bucuria gradinii pe care n-am avut-o niciodata – 10 ron. “Daca-l luati dimineata, pina acum era gata!”, imi spune pisicher vinzatorul trecut bine de vreo 60 de ani. “Era, daca se gatea singur!”, incerc si eu un spirit. Nu stiu de ce, dar glumele mele nu sint niciodata savurate de vinzatorii de legume….
Acestea fiind spuse, incep sa-mi tirii prada spre casa ca un hirciog hulpav. Dupa o mica reuniune de familei, se prefigureaza si meniul serii: spanac si budinca de paste cu brinza dulce si stafide (cumparasem ingredientele de vreo 3 zile, era ultima lor sansa).
Am inceput sa spal la spanac, frunza, cu frunza. Era plind de noroi. O, Doamne, ce placere sa mai gasesti o leguma murdara in ziua de azi cind toate sint spalate, prespalate, clorurate, imbalsamate si cerate. A savurat senzatia asta minunata si mi-am amintit ca in copilarie imi doream sa ma fac vinzatoare de aprozar ca sa stau toata ziua cu miinile pline de pamint fara sa se uite nimeni strimb la mine. (Apropo de asta, imi amintesc cum eu ma duceam la aprozar, stateam la coada si-mi luam suc de zmeura nu pentru ca imi placea, ci pentru ca ma fascina cum vinzatoarea imi desfacea sticla cu miinile ei negre de pamint. Yummy!).
Ma rog, spanacul e o mincare usor de facut, asa ca n-am sa insist asupra procesului in sine. Singurul lucru de reprosat e ca se imputineaza atit de tare la trup, ca din sacosa mea de frunze au iesit doar vreo 2 portii zdravene.
Adevaratul dezastru abia acum avea sa se intimple. Pentru ca eu, fascinata de Marele Verde nu prea m-am concentrat asupra budincii care a avut in final toate atributele unui esesc veritabil: paste prea fierte, compozitie prea putina, gust indoielnic, aspect jalnic. Nu avea nimic de’a face cu o budinca, ci mai degraba cu niste paste spircuite cu molecule de brinza dulce. Babicu’ a mincat o farfurie. E el prea bun!
Like
Acolo am gasit. Baby spanac e pentru salate si e f bun, ti-l recomand! 
Loading ...
Joe, daca esti fan spanac trebuie sa incerci “spinaci in salsa bianca” (spinach in white butter sauce). Google it si-o sa gasesti retzeta in italiana, e peste tot copiata din Il Cucchiaio d’Argento a.k.a. The Silver Spoon (http://www.amazon.co.uk/Silver-Spoon-Various-Contributors/dp/0714844675).
Pe scurt, fierbi spanacul intreg cu o lamaie in bucatzi in apa cu sare, pana se inmoaie, dar nu fleshcait; sa aiba “bite” cand il incerci, al dente, dar placut de mancat. Scurgi, tzii acoperit sa fie cald (si-arunci lamaia).
Faci o reductie de vin alb si shalote taiate marunt; cand e gata amesteci inauntru sare si piper, unt si thyme (http://ro.wikipedia.org/wiki/Cimbru_de_câmp – sau alta iarba verde). Parmigiano-Reggiano ras peste spanac + sos = maiastru.
Eu am pus si niste capere la sfarsit pentru a crea un pic de contrast cu smoothness-ul general care se intampla in rest. De cand am facut asta am primit rugamintzi bisaptamanal sa fac din nou
Radu