Azidimineata, in timp ce ma indreptam agale spre munca trec pe linga unul dintre cele citeva magazine de legume si fructe din drumul meu si ce-mi vad ochii: SPANAC proaspat. M-am oprit vrajita linga ladita plina asezata strategic in fata magazinului si pe moment, impulsul a fost sa intru si sa cumpar. Mi-am amintit brusc ca ma duc la munca si ca bietul spanac n-ar rezista nici o ora in atmosfera tropicala de acolo. Asa ca imi vad de drum.
Seara, insa, la intoarcere dau iama in toate aprozarele din drum. Dintr-un loc imi iau fructele, (multe fructe, ca sunt lacoma rau), din altul legumele. Spanacul ma astepta cuminte si verde. Intru decisa si cer un kil si ceva, sa fie rotund la pret. Bucuria gradinii pe care n-am avut-o niciodata – 10 ron. “Daca-l luati dimineata, pina acum era gata!”, imi spune pisicher vinzatorul trecut bine de vreo 60 de ani. “Era, daca se gatea singur!”, incerc si eu un spirit. Nu stiu de ce, dar glumele mele nu sint niciodata savurate de vinzatorii de legume….
Acestea fiind spuse, incep sa-mi tirii prada spre casa ca un hirciog hulpav. Dupa o mica reuniune de familei, se prefigureaza si meniul serii: spanac si budinca de paste cu brinza dulce si stafide (cumparasem ingredientele de vreo 3 zile, era ultima lor sansa). Read more…
Ei, cum cautam eu pe youtube un video cu tehnicile e relaxare in timpul travaliului (ca despre asta a fost vorba in al 3-lea curs), ghici peste ce am dat. Peste noul trend in materie de nasteri naturale, numit si Orgasmic Birth. Ei bine, da, exista un adevarat curent, exista specialisti si specialiste in domeniu si se zice ca aproximativ 25% dintre femei ar putea experimenta orgasmul in timpul nasterii.
Explicatia lor: in timpul nasterii sunt antrenati aceeasi muschi ca in timpul unei partide de sex. Desi nu imi sta in fire, ma simt nevoia sa-mi exprim scepticismul: eu inteleg unde bat oamenii astia, insa exista diferente substatiale, nu? Adica vorbim de ceva care acum doar iese, de ceva de peste 3kg care doar vrea sa iasa. Scuzati-ma, dar nu prea vad asemanarea.
In plus, sa te amagesti cu varianta asta nu poate fi decit nociv. Osman m-a avertizat in postul trecut sa nu ma astept la lucruri prea bune si se referea la chestii decente, dapai la ditamai orgasmul!
Cit despre doamnele cu orgasm in travaliu, am doar 3 cuvinte pentru ele: “You, lucky bastards!” Aceste fiind spuse, le rog pe cele care au nascut deja sa spuna povestile lor! E dureros? E fun? E orgasmic? Cum a fost experienta nasterii pentru tine? Ai mai repeta-o?
Iata si o doamna in actiune, din pacate a dat disable la embed, asa ca puteti sa o vedeti numai pe youtube! Bine, fato, keep up the good work!
Cel mai neplacut lucru pe care le-am experimentat in gravizenie e foamea cea rea, e golul in stomacul care se transforma intr-un sac fara fund. Senzatia aia ca as minca si de pe jos daca as gasi ceva. (Da, Nero, acum te inteleg prin ce ai trecut cind te-am pus la regim! Dar erai grasut si d’asta te durea spatele, asa a zis Vet).
Din fericire, senzatia naibii a aparut pina acum doar de vreo 5, 6 ori, in momente diferite ale zilei/noptii. Noaptea e mai simplu, ma trezesc, beau apa si ma culc la loc. Cu putin noroc si concentrare adorm la loc. Ziua e cumplit, mai ales la munca. In jurul meu sint colegi care maninca ciocolata, covrigi calzi cu sare, fast food si alte lucruri. Care miros ametitor si care au si (doar) un gust bun (dupa fetele lor). Am senzatia ca maninca nonstop, mereu scot din tolba ceva bun, ca niste hobbiti din Comitatul Gastronomia. Nu pot sa-i condamn, au o greutate normala. Nu au + 16 kg ca mine, nu arata ca un om de zapada cu niste minute mici infipte lateral sau ca un dinozaur (pastram aceeasi proportie dezechilibrata intre minute si corp) care sta la calculator bucuros ca mai ajunge la tastele laptopului… Read more…
Sa scriu repede despre cursul 2, ca acusica urmeaza al 3-lea si pierd siru’. Asadar, de data asta subiectele au fost fierbinti: travaliul si nasterea. Cum iti dai seama ca urmeaza sa nasti si care este primul lucru care-l faci.
Raspunsurile mele au fost: dupa baltoaca si dau un telefon (dupa care scriu pe facebook un tease cu trimitere catre blog, dupa care pun pe blog un post scurt, imi pun si status la mess si fie…dau si pe twitter, desi nu sint fan). Apoi imi fac repede bagajele (da, stiu, alea ar trebui sa fie gata de saptamini, dar dupa cum ma cunosc, camasuta de noapte n-o sa fie nici macar uscata), mai tip la Nero un pic sa-l agit si pe el….etc. Gasesc eu ce sa fac.
Raspunsurile corecte erau: numeri contractiile si numeri contractiile. Cica la numai 10% dintre femei nasterea e anuntata de ruperea apei, la restu’ incep intii contractiile. Pe care trebuie sa le numeri ca sa stii daca sunt regulate si anunta nasterea, sunt doar asa, de test sa vada cineva sus pus cum te comporti in situatii de criza si, in final, daca nu e doar o gluma, cit mai ai pina la delivery. Ideea e sa nu te napustesti spre spital la prima contractie ca n-ai ce sa faci acolo, te plictisesti. Travaliul poate dura si 30 de ore (pentru ca e inca de pe vremea cind oamenii aveau timp berechet la dispozitie).
Mai scriu cum se numara contractiile si gata, nu vreau sa stric nimanui surpriza travaliului. Read more…
Pentru ca din cind in cind mi se face mila de tatal lui Ozzy cind il vad cum devoreza gama de conserve “Traditii” de la Scandia Sibiu, am puseuri de gateala, asa cum ati putut observa in serialul “Cooking thriller”. Ei bine, unul dintre impulsurile astea inexplicabile m-a apucat si in seara asta cind am hotarit de comun acord cu mine insami sa prepar o plachie de crap. Am uitat sa va zic ca impulsurile astea le am mai ales in lipsa lui, ca sa am si factorul surpriza de partea mea (in plus de ala de gospodina reformata).
Asa ca pasesc suav in magazinul de peste de vizavi de mine si ma interesez de un crap …potrivit. Aveau 2 tipuri: “crap romanesc” si crap …viu, la acvariu. Vinzatoarea si curatatorul de peste (pe care ii suspectez ca au o relatie mai mult sau mai putin acvatica) insista sa iau un peste viu. Asta e unul dintre lucrurile care imi plac la gravidenie, oamenii se inghesuie sa te “serveasca” cu chestii proaspete, nu risca sa-ti bage pe git toate prostiile. Cred ca le e teama de furia ancestrala a unei gravide, zic. Revenind, cei doi insista sa-mi aleg un crap viu. Cred ca fata mea exprima un amestec de mila, dezgust, remuscari, pentru ca imi zic repede: “Tu doar il alegi, de omorit il omoara el, il si curata, n-o sa-l mai recunosti”. Niste argumente pertinente (nu ca imi imaginam ca as putea plonja in acvariu si iesi cu un peste pe care apoi sa-l dau cu capul de caldarim). La urma urmei, nici pestele n-o sa ma mai recunoasca chiar daca fata mea o sa fie ultimul lucru pe care il vede prin acvariu. Deci, o relatie corecta om-peste. Read more…
Iar am avut un vis ciudat si faptul ca se intimpla la mai putin de o saptamina de anteriorul ma face sa ma gindesc serios sa le fac o categorie speciala pe blog. De fapt, la al treilea o sa si fac.
Ei bine, de data asta unul dintre sefii mei (ca orice angajat care se respecta am mai multi), respectiv directorul general PRO TV SA il luase prizonier pe Ozzy si-l ameninta cu un pistolet retro de argint. Erau in dormitorul nostru, cu o mina il tinea in brate pe pusti, iar cu cealalta ii tinea pistoletul la timpla. Ozzy era cit se poate de dragut si de calm, mi-a placut de el. Pe de alta parte, eu eram semi-isterica, refugiata in baie cu ditamai pusca de vinatoare pe care o incarcam sistematic cu niste gloante mari cit capul lui Nero (apropo, nu stiu unde erau nici el si nici tatal lui).
La un moment dat, am prins un moment prielnic si am fugit din apartament pe scara blocului, strigind dupa ajutor si incercind sa formez numarul politiei. Pentru ca nu mi-a raspuns nimeni, niciun vecin si niciun politist, m-am enervat groaznic, m-am intors in apartament, m-am dus tinta in dormitor, i-am bagat sefului teava pustii in gura si am tras. L-am luat pe Ozzy din bratele trupului care se prabusea, in reluare, pe podea.
Voi ati visat ciudatenii in timpul sarcinii/in ultimul timp?
Ehehe, am ajuns si la momentul critic de a lua o decizie in privinta mijlocului de transport pe care-l va folosi stimabilul Ozzy.
Decizia era ca si luata, cind ce sa vezi, prietena mea Tir (adica mama lu’ Ioana) baga indoiala in sufletul meu: ca cele cu 3 roti nu ar fi tocmai potrivite pentru drumurile labile din Bucuresti, ca roata aia singuratica din fata poate destabiliza tot ansamblul: carucior, copil, mama, iar in cazul nostru si catel.
Pe de alta parte, carutul asta e singurul care ne-a placut amindurora si a indeplinit exigentele mele privind raportul caracteristici/design/pret, etc. Caruciorul impreuna cu citeva accesorii (sac si protectie de ploaie, ca doar nu ne-om plimba numai pe soare) si scaunul pentru masina – 250 de euro. Ceea ce mi se pare super ok, la noi nu am gasit vreun carucior mai ieftin de 20 de milioane care sa-mi placa (si fara accesorii). Da, poate sunt eu defecta!
In plus, site-ul e verificat de niste prieteni, costul de transport e mic, iar produsele ajung in maxim o saptamina (sunt trimise din Austria). Si m-au cucerit si cu descrierea succinta a produsului: “This manoeuvrable and handy pushchair is the best choice for modern and sporty parents”. Ei, bine, noi suntem astia!
Deci, ce parere aveti? Are cineva carut cu 3 roti? Cum se conduce? E de preferat cel cu 4?
Dar nu se supara nimeni daca se gasesc 2, 3, 4, 5…
Iata:
O rugaminte primita azi pe blog: Leeloo mic si putin bolnavior sint in cautare de pediatru care sa nu imi dea antibiotice pentru orice!
Si un sfat:Btw Joe, mai e si asta o chestie de rezolvat inainte de a veni Ozzy sa te ia la intrebari: sa ai un pediatru bun, care e si disponibil atat pt vizite acasa (la inceput nu e indicat sa il plimbi pe Ozzy prin spitale si policlinici pt un amarat de consult), cat si pt (Doamne fereste!) urgente si – neaparat – sa nu fie de generatia celor care baga antibiotice in copii pentru orice.
Prin urmare, are cineva solutii pentru aceaste probleme? Mamele cu experienta ar putea avea ceva de zis. La capitolul medici (ca si la multe altele, de altfel) sunt cam p’afarista. Nu avem decit un medic ginecolog bun si unul veterinar. Am mers pe strictul necesar pina acum!
Azidimineata, in timp ce ma indreptam agale spre munca trec pe linga unul dintre cele citeva magazine de legume si fructe din drumul meu si ce-mi vad ochii: SPANAC proaspat. M-am oprit vrajita linga ladita plina asezata strategic in fata magazinului si pe moment, impulsul a fost sa intru si sa cumpar. Mi-am amintit brusc ca ma duc la munca si ca bietul spanac n-ar rezista nici o ora in atmosfera tropicala de acolo. Asa ca imi vad de drum.
Like
Loading ...