Sau mai bine zis in burta! 
)) Azi implinesc 20 de saptamini de sarcina, adica ma aflu la jumatatea trebii.
Banuiesc ca se impune un bilant. In primul rind, nici nu stiu cind au trecut lunile astea. Pare mult, dar de fapt nu e.
In al doilea rind, am descoperit cu stupoare ca sarcina nu e un lucru atit de greu si de serios cum parea “din afara”. Sau poate era doar un cliseu in capul meu, de care ma temeam. Asa cum era si imaginea mamei: o femeie capricioasa, plingaciosa, nervoasa care vorbeste numai despre sarcina ei, in termenii cei mai siroposi posibil. Care dezvolta brusc diverse sensibilitati: o trage curentul la ovare mai ales cind colegii ei sunt lesinati de caldura, care nu mai poate trai fara ciocolata “ACUM!”, pe la 3 noaptea, care nu mai suporta fumul, desi inainte fuma ca un sarpe turbat, care nu mai injura, desi inainte dadea rusini oricarui taximetrist, care considera scabroase, gretoase si inacceptabile mailurile si filmuletele pe care inainte le devora si le trimitea la alte 100 de prietene sa nu aiba ghinion nici ea, nici ele.
Dar in spatele acestui simbol al vulnerabilitatii exercitate terorist asupra celorlalti se gaseste, triumfatoare mama eroina, calda, zimbitoare, binevoitoare, responsabila, mereu hotarita, care stie intotdeauna ce e mai bine pentru toata lumea.
Nu sint, frate, nici una, nici alta. Sunt fix la fel ca acum cinci luni, doar Joe. Care mai are fix 20 de saptamini sa-si cumpere si sa citeasca o carte despre cum se cresc copiii si sa gaseasca un nume serios pentru Ozzy, sa-l lanseze in lume decent, nu cu porecla asta de star rock din Republica Moldova.
