Cine ar spune ca e acelasi pusti timid de acum 3 luni?
Ruloul meu preferat
July 26th, 2010
{ 2 Comments }
Cineva a invatat sa se intoarca, de pe spate pe o parte, de pe o parte pe spate si apoi pe cealalta parte, de pe o parte pe burtica si, cel mai amuzant in sensul acelor de ceasornic sau in sensul opus. Ati ghicit, e vorba de Ozzy cel voinic, eu nu ma mai intoc de pe o parte pe alta de vreo 3 luni, de cind am descoperit ca cea mai buna pozitie e aia in care pici si dormi pina la apelul micutului general. Revenind la acesta din urma, e foarte mindru de noile abilitati. Atit de mindru, incit as putea spune ca le foloseste chiar prea intens, numai sa-mi demonstreze cit e el de smecher. De exemplu, daca ma asez linga el pe pat, se intoarce repede cu spatele la mine. Trebuie sa ma rog de el, sa cint, sa fac ca toti dracii ca el sa binevoiasca sa se intoarca la mine. Si cind o face, ride de se prapadeste. Ce sa inteleg eu din asta? 
Ca veni vorba de ris, acum ride cu…zgomot, cu hohote. Babicu’ a descoperit asta intr-o seara pe cind presta o serie de strimbaturi ca la carte. Eu cred ca stiam ca ride asa, dar nici nu mi-am mai dat seama. Se intimpla atit de multe lucruri intre noi pe parcursul unei zile, incit nu prea retin cu exactitate ce e pentru prima data si ce nu. Suntem unul si acelasi, mai tot timpul lipiti unul de altul, ne observam fiecare grimasa, privire, zimbet. Cine mai sta sa numere premierele…
In paralel cu micile lui deprinderi, eu constat ca il iubesc din ce in ce mai mult. Acum trei luni, cind a iesit din burta si mi-a aterizat pe piept as fi jurat ca n-o sa pot sa-l iubesc mai mult decit atunci. Ce mult m-am pacalit….
Ce gust are viata?
July 23rd, 2010
{ 5 Comments }
Am inceput sa ne distram intr-un fel nou, testind putin diverse alimente. Pentru ca suntem singurei de diminetata pina seara cind vine TB (Tati-Babic), eu maninc in sufragerie, pe o tava, cu cei doi pusti urmarindu-ma atent. Ozzy sta in fata mea, in leaganul lui, fascinat de tot mecanismul, Nero, linga mine, cerindu-mi din cind in cind cite ceva (brinza, mar, pentru ca nu prea e rost de carne).
Si asa, vazind eu ca Ozzy uneori chiar inghite in gol uitindu-se la mine am inceput sa-i pun pe limba diverse. La mar s-a strimbat ingrozitor, desi chiar mi s-a parut ca a “cerut” tot urmarindu-ma si pe mine, dar mai ales pe Nero care minca linga el. La iaurt a ris si la hlapait repede stropul de pe buze, i-am mai pus, aceeasi bucurie. Si normal, saracu’ copil cu asta a crescut: litri de iaurt cu 0,1% grasime. Caisa l-a facut circumspect, piersica l-a lasa rece. Experimentele continua, e foarte amuzant!
Pe de alta parte, si gusturile mele au suferit niste modificari. Mai exact, am inceput sa imi placa lucruri pe care inainte nu le puteam suferi: de exemplu pastaile. Am mincat de vreo 3 ori pina acum, asa pe nerasuflate, in conditiile in care am decretat inca din copilarie ca pastraile nu sunt bune! Si la fel s-a intimplat cu visinele – anul asta am mincat mai mutle visine decit cirese, daca e posibil asa ceva…Plus obsesia pentru inghetata. Nu am fost niciodata un fan prea inversunat, vara trecuta daca am mincat 5 inghetate in total, dar acum nu ma pot gindi decit la acest produs. Visez inghetata, balesc cind trec pe linga frigiderele colorate, daca vad un copil cu o inghetata mina imi vine sa i-o smulg. Si daca maninc un pic, mi-e si mai greu sa ma opresc decit sa ma abtin de la bun inceput. Of, doamne, spre ce ma indrept? Cum as putea scapa de obsesie?
Prima drumetie la munte
July 19th, 2010
{ 3 Comments }
In week-end am facut asa: simbata, am stat sechestrati in casa, cu aerul conditionat in brate, iar duminica ne-am trezit de dimineata si am fugit la munte. La cel mai apropiat munte, cu drum neaglomerat, Olanesti, leaganul vacantelor lui Babic-copil. Am mincat, ne-am plimbat prin zona, Babic a incercat sa bea din cele mai puturoase si coclite izvoare binefacatoare. Asa e el, prefera izvorul madlenei.
Era cit pe ce sa ramina cu apa nebauta (dupa ce, saracu’ si-a cumparat si bidon de plastic regulamentar), pentru ca la Olanesti s-au introdus cartelele magnetice cu acces la izvor. Pe scurt, te duci la medic, el te consulta si iti prescrie izvorul, tu platesti si iti iei cartela cu acces la apa. Toate bune si frumoase pina aici, dar de ce sa nu inventam si o metoda de a le lua banii si turistilor masochisti? De ce sa nu avem o taxa pe gura de apa? Un bilet de-o zi cu acces nelimitat la sulfuri? De ce sa nu vinzi apa aia si unuia care pica la Olanesti pe duminica dupa-amiaza, nu are de gind sa se duca la doctor si nici sa se vindece de ceva? Ci doar e curios sa vada ce gust are un izvor care-i lasa gura…apa. Pina la urma, datorita numeroaselor traininguri de negociere i-a convins pe paznici sa-l lase sa-si faca damblaua.
Si am plecat bucurosi in padure, sa facem un minitraseu pina la Piatra Scrisa, un alt obiectiv turistic bifat de copilul Babic.
Nu vi se pare, chiar am filmat invers!
A doua oara
July 19th, 2010
{ No Comments }
Azi-noapte am visat ca trebuia sa-l nasc pe Ozzy din nou. Adica nu era ca si cum eram gravida prima data, nu, il nascusem o data si, din motive necunoscute se reintorsese in burta si trebuia sa-l nasc si a doua oara. Eram muuult mai linistita, stiam ce trebuie sa se intimple si singura mea neliniste era ca se facuse ora 15.00 si mie nu-mi incepusera contractiile, in conditiile in care prima data il nascusem la 14.00! Haha, stupid me!
Si asa, dimineata am inceput sa ma gindesc la as face diferit pentru urmatoarea sarcina.
1. As face mai mult sport inainte. E f important sa fii in forma pentru “push moment”, sa ai muschii abdominali puternici. Adica eu am avut o parerea prea buna despre mine, ca o sa imping cu spor si cind colo, ce sa vezi, nu prea ma ascultau domnii muschi. Si asta pentru ca ma cam lasasem pe o ureche cu sala, mai mergeam asa, intr-o doara. Nu, frate, acum as baga kangoo de 3 ori pe saptamina, intensiv, plus maraton de abdomene.
2. As continua sa fac sport, sustinut si in timpul sarcinii. Nu numai aqua gym, ci si niste exercitii acasa. Si masaj de la inceput pina la sfirsit.
3. As tine o cura, sa slabesc cit de mult posibil inainte. Adica daca tot e sa ma ingras 20 de kile, barem sa ince de la 45 de kg si nu de la 53 kg.
4. As avea mai multa incredere ca doctorul meu nu vrea sa-mi faca cezariana cu orice pret.
5. M-as stresa mai putin cu ce maninc, cu ce nu maninc. Chiar am un stil de viata sanatos, nu mai trebuie sa-mi bat capul cu asta, am ajuns la un echilibru.
6. Mi-as planui si mai multe calatorii in timpul sarcinii, sa-mi fac plinul pentru lunile de dupa!
7. As fi mai comunicativa in timpul travaliului, imi amintesc ca am fost cam uricioasa si cu doctorul si cu moasa.
8. As vrea ca Babicu’ sa filmeze toata treaba. Ne-am gindit noi la un moment dat la asta, dar Ozzy ne-a luat prin surprindere. Nici buletinul nu l-am avut la mine, dapai camera de filmat! Dar, sincer, acum chiar m-as uita la o filmare din asta!
9. As schimba tara, cu totul. Si nu pentru nastere, ci pentru viata pentru care or sa o aiba copiii mei dupa.
Ce ar fi la fel (daca punctul 9 pica): doctorul (daca nu schimba el tara), spitalul (nu ca m-am indragostit eu de Municipal, dar chiar mi-a placut ca e baby friendly), as naste tot normal, desigur.
Despre depresia postpartum
July 16th, 2010
{ No Comments }
Eu sunt convinsa ca Madalina Manole suferea de depresie postpartum. M-am documentat pe babycenter.com si chiar cred asta. Cica 80% dintre femei sufera de depresie dupa nastere, depresie care poate aparea si la citeva luni bune dupa. Expertii sunt de acord ca ea este cauzata de o combinatie de factori hormonali, biochimici, de mediu, psihologici si genetici. Eu n-am avut, dar pot intelege pe cineva care sufera de asta, “vad” unde ar putea sa apara problemele, locurile unde ar putea ceda o mama. Noptile nedormite, diversele frici, lipsa de experienta, etc.
Imi amintesc ca la citeva zile dupa ce am ajuns acasa, imi doream ca Ozzy sa doarma cit mai mult. Mi-am dat seama repede cit de gresit era acest lucru, cum nu trebuia sa astept cu teama primul scincet. Mi se parea atit de ciudat ca o fiinta sa fie total dependenta de mine, nu mai traisem asa ceva, dimpotriva, mereu am preferat sa nu depind de nimeni si sa nu fac pe nimeni sa depinda de mine. Dupa ce lui Babic i s-a terminat concediul, mi-am dat seama ca trebuie sa ma descurc singura si asta a fost. Ori la bal, ori la spital! Si nimic nu a fost atit de greu cum parea la inceput. Insa probabil ca sunt multe alte sentimente/ginduri/stari, pe care nu le-am experimentat si care pot duce la depresie.
De exemplu, expertii spun ca mamele care nu pot dormi in timp ce copiii lor dorm, oricit de obosite ar fi e posibil sa sufere de depresie portpartum. Sau mamele care simt ca nu pot avea grija cum trebuie de copilul lor, ca le e teama ca le vor face rau.
Depresia trebuie diagnosticata de un medic, dar iata citeva simptome care ar trebui sa te puna pe ginduri:
• insomnie
• plins, tristete
• dezinteres pentru activitati considerate placute altadata
• dificultati de concentrare
• schimbari in apetit
• anxietate
• labilitate, irascibilitate
• izolare de familie si de prieteni
• vina
• atacuri de panica
• ginduri negative, de suicid
Uitati articolul integral aici.
Mituri si babisme in sarcina si dupa
July 15th, 2010
{ 5 Comments }
Demult vroiam sa scriu postul asta, numai ca uitam mereu. Dar gata, a venit timpul sa adun laolalta toate miturile si babismele care bintuie orice tinara mama. Nu trebuie sa crezi in ele sau sa le cauti cu luminarea, ele te gasesc oriunde ai fi! O sa imi pastrez o urma de obiectivitate si o sa fac precizarea – nu au functionat in CAZUL meu. Punct.
Greturile – Sunt obligatorii in sarcina. Fals. N-am avut nici o greata.
Poftele – Nu esti o gravida care se respecta daca n-ai si tu o pofta imposibila, de preferinta noaptea. N-am avut, cel putin nu mai mult decit de obicei. Si asta pentru ca sunt mereu la regim si mi-e tot timpul pofta de diverse chestii. Dar am invatat sa ma controlez.
Ti se ascut simturile. Am inteles ca in special simtul mirosului, dar eu n-am experimentat nici o ascutire.
Slabesti daca alaptezi. Am asteptat sa mi se intimple asta cu sufletul la gura. Vroiam sa vad si eu minunea potrivit careia eu stau cu curu’ pe canapea si cu copilu’ la titza si kilele se duc. Nu numai ca nu mi s-a intimplat asta, din contra, se pare ca exista ceva in corpul meu care impiedica slabirea in conditiile in care tin regim si fac sport zilnic. Cred ca alaptarea! Hua!
Trebuie sa maninci mult ca sa ai lapte. Fals. Eu am tinut regim din a doua saptamina dupa nastere si nici cantitatea, nici calitatea nu au fost afectate de acest lucru. Ozzy a luat cam un kil pe luna, ceea ce inseamna ca mincarea era pentru mine, nu pentru el. La urma urmei e logic, vaca maninca doar iarba si da litri de lapte zilnic…
Nu cumpara nimic copilului inainte de nastere. Asta e o alta aberatie, pentru ca dupa numai de shopping nu-ti arde. Sincer, nu i se intimpla nimic copilului, eu i-am luat totul inainte si e bine mersi.
Daca maninci multe fructe si legume crude are colici. Fals. Eu numai asta am mincat si maninc si nu are nimic. Am bagat tot ce se putea: citrice, fructe de sezon in cantitati care numai decente nu au fost, cit despre legume….ce sa mai zic…
In sarcina iti creste piciorul. Daca s-ar fi intimplat, chiar m-ar fi ajutat sa-mi gasesc si eu incaltari mai de doamne ajuta. Dar nu, si la spital cind m-am dus sa nasc eram incaltata cu tenisii mei nr 35.
Durerile facerii sunt cele mai rele dureri. Acum pot sa spun cu mina pe inima ca maselele m-au durut mai rau.
Daca faci sport, se reduce lactatia. N-am stiut asta pina cind nu mi-au spus asta niste mamici de la sala. S-au mirat ca am venit atit de repede (de la 2 luni dupa nastere) si ca inca mai alaptez. Nu s-a redus, dom’le, nimic. I’m still Milka!
Mamele sunt isterice, by default. Chiar n-am fost pina acum, nu cred sa ma mai apuce de acum incolo…
Cam asta ar fi, nu-mi mai vine nimic in cap. Mai aveti voi alte exemple?
Cooking thriller 7: SSJ
July 14th, 2010
{ 2 Comments }
Credeati ca m-am luat cu Ozzy si nu mai gatesc, ha? Pai cum asa, noi nu trebuie sa ne mai hranim si noi cu ceva? Bine, in proportie de 80% mancam salate si fructe, dar mai bagam si un fel gatit, din cind in cind. De exemplu, SSJ, adica Super Supa lui Joe.
Avem nevoie de: o ceapa, 2 morcovi, un ardei mare gras rosu, 5 rosii, cimbru uscat, patrunjel verde, usturoi, boia, piper, sare, ulei de masline. Curatam si taiem legumele in cubulete mici, rosiile dupa ce le-am curatat de coaja in prealabil. Se calesc toate in putin ulei de masline. Se adauga apoi un litru de apa, patrunjelul, sarea, boia, piper, cimbrul, usturoiul si se mai da intr-un clocot. Se lasa sa se raceasca un pic apoi se paseaza in blender. Si super supa e gata. Ce sa zic, a iesit atit de buna incit i-a placut si lui Babic (cel care are si un tricou pe care scrie Animals taste good), ceea ce inseamna ca a trecut testul suprem.
PS: Nu am poza, ca am mincat-o prea repede si n-am apucat sa fac. Poate data viitoare!
Minutele in aer!
July 9th, 2010
{ No Comments }
Ca de obicei, cu intirziere, notam: 3 luni. Una dintre marile descoperiri ale acestei virste incredibile este mina si ce poate face ea. Va rog, fiti decenti in ginduri si simtiri! Asadar, cit timp puteti sa stati sa va uitati neintrerupt la propria mina? Bine, fie, miscati si din degete. Deci, cit sa fie? Pun pariu ca Ozzy va si intrece, caci micutele minute par de un inepuizabil mister. Citeodata, un mister mare si umejior dupa ce a incaput tot in gura.
O minuta mica poate sa intre in gura, sa apuce jucariile, sa plesneasca parintii sau chiar copilul caruia ii apartine, poate intra in ochi, poate zgiria fata (daca mama n-ar taia unghiile imediat), poate simti cu placere diverse texturi, de la o ureche blanoasa de catel pina la materialele de pe covorasul de joaca. Totul strineste uimire si placere. Poate, de asemenea sa zboare prin aer intr-o sincronizare perfecta cu picioarele. Si ca am ajuns la ele, ce, sunt mai fraiere sa stea locului? Nici vorba! Dar gura? O, nu, are prea multe de impartasit! Asta se intimpla daca e pus pe spate, daca incercam pozitia pe burta, ei bine, avem chiar tentative veritabile de tiriire. Inca nu inaintam nicaieri, dar miscarea e buna: genunchi, cot, genunchi opus, cot opus. Capul sta sus bine de tot, dar oboseste si pica, asa, in stil pensionaresc. Keep up the good work, Ozzy!
Iata o sesiune de step a la Ozzy:
Tata si fiu
July 8th, 2010
{ 2 Comments }
Da, stiu, acum o sa spuneti toti ca Ozzy seamana cu Babicu’!
Photo credits: Pisica Alba
Loading ...