I shot the sheriff
Iar am avut un vis ciudat si faptul ca se intimpla la mai putin de o saptamina de anteriorul ma face sa ma gindesc serios sa le fac o categorie speciala pe blog. De fapt, la al treilea o sa si fac.
Ei bine, de data asta unul dintre sefii mei (ca orice angajat care se respecta am mai multi), respectiv directorul general PRO TV SA il luase prizonier pe Ozzy si-l ameninta cu un pistolet retro de argint. Erau in dormitorul nostru, cu o mina il tinea in brate pe pusti, iar cu cealalta ii tinea pistoletul la timpla. Ozzy era cit se poate de dragut si de calm, mi-a placut de el. Pe de alta parte, eu eram semi-isterica, refugiata in baie cu ditamai pusca de vinatoare pe care o incarcam sistematic cu niste gloante mari cit capul lui Nero (apropo, nu stiu unde erau nici el si nici tatal lui).
La un moment dat, am prins un moment prielnic si am fugit din apartament pe scara blocului, strigind dupa ajutor si incercind sa formez numarul politiei. Pentru ca nu mi-a raspuns nimeni, niciun vecin si niciun politist, m-am enervat groaznic, m-am intors in apartament, m-am dus tinta in dormitor, i-am bagat sefului teava pustii in gura si am tras. L-am luat pe Ozzy din bratele trupului care se prabusea, in reluare, pe podea.
Voi ati visat ciudatenii in timpul sarcinii/in ultimul timp?
Speedy Ozzy: carucior cu 3 sau 4 roti?
Ehehe, am ajuns si la momentul critic de a lua o decizie in privinta mijlocului de transport pe care-l va folosi stimabilul Ozzy.
Decizia era ca si luata, cind ce sa vezi, prietena mea Tir (adica mama lu’ Ioana) baga indoiala in sufletul meu: ca cele cu 3 roti nu ar fi tocmai potrivite pentru drumurile labile din Bucuresti, ca roata aia singuratica din fata poate destabiliza tot ansamblul: carucior, copil, mama, iar in cazul nostru si catel.
Pe de alta parte, carutul asta e singurul care ne-a placut amindurora si a indeplinit exigentele mele privind raportul caracteristici/design/pret, etc. Caruciorul impreuna cu citeva accesorii (sac si protectie de ploaie, ca doar nu ne-om plimba numai pe soare) si scaunul pentru masina – 250 de euro. Ceea ce mi se pare super ok, la noi nu am gasit vreun carucior mai ieftin de 20 de milioane care sa-mi placa (si fara accesorii). Da, poate sunt eu defecta! 
In plus, site-ul e verificat de niste prieteni, costul de transport e mic, iar produsele ajung in maxim o saptamina (sunt trimise din Austria). Si m-au cucerit si cu descrierea succinta a produsului: “This manoeuvrable and handy pushchair is the best choice for modern and sporty parents”. Ei, bine, noi suntem astia!
Deci, ce parere aveti? Are cineva carut cu 3 roti? Cum se conduce? E de preferat cel cu 4?
Se cauta un pediatru bun!
Dar nu se supara nimeni daca se gasesc 2, 3, 4, 5…
Iata:
O rugaminte primita azi pe blog: Leeloo mic si putin bolnavior sint in cautare de pediatru care sa nu imi dea antibiotice pentru orice!
Si un sfat: Btw Joe, mai e si asta o chestie de rezolvat inainte de a veni Ozzy sa te ia la intrebari: sa ai un pediatru bun, care e si disponibil atat pt vizite acasa (la inceput nu e indicat sa il plimbi pe Ozzy prin spitale si policlinici pt un amarat de consult), cat si pt (Doamne fereste!) urgente si – neaparat – sa nu fie de generatia celor care baga antibiotice in copii pentru orice.
Prin urmare, are cineva solutii pentru aceaste probleme? Mamele cu experienta ar putea avea ceva de zis. La capitolul medici (ca si la multe altele, de altfel) sunt cam p’afarista. Nu avem decit un medic ginecolog bun si unul veterinar. Am mers pe strictul necesar pina acum!
Un atelier despre cum transformam ideile
Sunt foarte bucuroasa, m-am inscris la un atelierul de “Arta fictiunii si creativitatea” tinut de Claudia Postelnicescu la Fundatia Calea Victoriei.
Acest atelier îşi propune să lanseze posibilităţi de creaţie pornind de la artiştii cei mai talentaţi, revoluţionari sau atipici în literatură, teatru, film sau artă contemporană. Arta ficţiunii şi creativitatea nu pornesc de la o abordare strict teoretică, ci mai degrabă de la premisa că nu există reţete şi structuri stabile pentru o poveste de succes.
Atelierul e saptaminal, in total 5 intilniri pe parcursul lunii martie. Adica prima luna cind voi sta acasa!!! Sper ca Ozzy sa fie multumit de subiectele abordate!
Si cei doi voinici s-au luat la trinta…
Tocmai am luat prima trinta. Da, exact, acum cind aproape tot Bucurestiul s-a dezghetat, cind a rasarit soarele si s-a incalzit afara, eu am gasit de cuviinta sa ma intorc cu rotile in sus in plina strada.
Veneam linistita spre munca, cind ce-mi vad ochisorii: un autobuz tocmai se opreste in statia care era la 30 de metri departare. Am uitat ca sint insarcinata, ca am cun cin’spe’ kg mai mult, ca am niste bocanci care aluneca pe gheata, ca afara e frumos si ar fi bine sa merg pe jos si am cedat impulsului ancestral de a alerga dupa autobuz. Faza aproape mi-a reusit, cind in fata mi-a rasarit un zid de zapada murdara, rezultatul curatarilor repetate ale plugurilor. Am vrut sa execut o manevra de ocolire spre micuta carare din zid si am derapat artistic pe partea dreapta.
Atunci am inteles de ce am crescut constant si pufos, in jurul micutului Ozzy.
Nu, nu am patit absolut nimic!
Nu, n-am prins autobuzul!
Da, stiu, n-o sa mai alerg dupa vehicule in miscare sau statice!
Pro sau contra recoltarii de celule stem?
Acuma ca mai am 2 luni pina nasc a inceput framintarea: sa recoltam sau nu celule stem? Eu nici nu stiam, dar o colega mi-a spus ca acum e momentul sa contactez o firma de recoltat si sa-mi procur trusa respectiva. In ceea ce priveste eficacitatea demersului, parerile sunt impartite.
Iata, de exemplu, opinia unei alte colege d’ale mele insarcinata in aceeasi luna ca si mine:
“Contractul nu este direct intre tine si locul de depunere, este incheiat intre 3 parti. Nimeni nu-si asuma raspunderea in cazul in care, daca ai nevoie de ele peste 5 ani si le dezgheti, celulele nu mai sunt bune. Asta e, ai dat banii, pa! In al doilea rind, ele nu sunt o mare revelatie in domeniul medical, sunt doar pt cazurile de leucemie, o boala care se poate trata si altfel. Am vb cu cei de la Dansez pentru tine si Povestiri adevarate, ei au avut cazuri in care s-au dus oameni in China sa se opereze cu celule stemsi nu au avut niste rezultate spectaculoase. Numai in Romania este nebunia asta cu celule stem, afara sunt destul de rare cazurile in care vor sa depuna. In concluzie, eu n-am sa depun”.
Bun, pe de alta parte te gindesti…daca, Doamne fereste! ai nevoie de ele pentru leucemie, de exemplu si tu n-ai recoltat. Ce faci atunci? Care e cea mai buna decizie: sa dai un ban sperind ca il dai degeaba sau sa nu-l dai sperind ca nimic rau nu o sa se intimple? E recoltarea de celule stem cu adevarat folositoare sau inca o moda, o gaselnita a firmelor de profil care prospera pe temerile parintilor? Daca intr-un final ne hotarim sa recoltam, cu ce firma sa lucram? Are cineva experienta in acest domeniu?
Curs Lamaze 1: The transformation
Am fost aseara la primul curs de educatie Lamaze tinut de Ramona la Aro Club. Alaturi de alte 20 de perechi de parinti care vroiau sa afle totul despre cum vor veni pe lume progeniturile lor.
Ce sa zic, a fost destul de interesant, desi tema a fost “transformari prin care trece gravida, schimbari fiziologice in sarcina”. Si in afara de burta supradimensionata, eu nu prea am trecut prin nimic, asa ca nu m-am putut implica activ in discutiile despre: greturi, constipatie, dureri de spate, contractii, arsuri, scurgeri, etc. Imi pare rau, de fapt, imi pare foarte bine.
Celelalte mamici, si chiar unii tatici erau foarte bine informati, m-au impresionat. Chiar daca m-au facut sa ma simt ca la scoala, mica (metaforic vorbind), pe scaun, cu lectiile nefacute. Dar acum, intelegeti-ma si pe mine, de ce sa ma documentez despre niste chestii care nici nu exista pentru mine?
La capitolul alimentatie mi s-a confirmat ceea ce stiam si anume ca trebuie sa mergi pe instinct. Si asa nu mai am remuscari pentru faptul ca ii dau carne lui Ozzy cam o data pe saptamina. Si ar trebui sa beau mai multa apa. Ok, o sa incerc.
Discutiile cele mai aprinse au fost despre recoltarea de celule stem. Dar despre subiectul asta intr-un post viitor.
Un vis supraponderal
Azinoapte am avut un vis foooarte interesant. Prietena si colega mea Livia imi spunea pe nerasuflate ca a descoperit o clinica de infrumusetare care iti dadea un regim miraculos cu care slabeai foarte mult si foarte repede! Mi-o dadea exemplu pe Magda Palimariu care, desi tocmai nascuse o fetita, scapase de vreo 12 kg, ajungind mai slaba decit inainte de sarcina. Ne-am grabit sa ajungem la clinica respectiva care era intr-o cladire uriasa, cu geamuri in loc de pereti care dadeau spre…Atlantic. Coplesita de peisaj, m-am oprit pe culoar si am exclamat: “Asta da, clinica care da spre Atlantic!” (Ei, ce vreti, in vis nu sint la fel de atenta la cacofonii! ))))
Si acum descifrarea: Livia a inceput ieri un regim de scadere a colesterolului, eu sint obsedata de greutatea mea de cind ma stiu si acum sint mai ingrijorata decit oricind, iar in week-end a vazut un documentar cu adolescenti americani superobezi al caror vis comun era sa-si faca operatie de liposuctie. Sa mai spuna cineva ca nu se leaga totul in vis!
and a natural deficiency in moral fibre, and that I am
therefore excused from saving Universes.'"
- Ford's last-ditch attempt to get out of helping Slartibartfast.
-
Ozzy va veni pe lume in 2 months and 11 days.
Loading ...